Zeii Egiptului - Lista Completă

Zeii și zeițele Egiptului Antic au făcut parte integrantă din viața de zi cu zi a oamenilor timp de peste 3 000 de ani. În panteonul egiptean existau peste 2 000 de zeități, numele multora dintre ele sunt foarte bine cunoscute - printre care Isis, Osiris, Horus, Amon, Ra, Hathor, Bastet, Thoth, Anubis și Ptah – dar și cei mai puțin cunoscuți erau și ei la fel de importanți.

Cei mai populari zei au devenit zeități de stat, în timp ce alții erau asociați cu o anumită regiune sau, în unele cazuri, cu un ritual sau cu un rol anume. Zeița Qebhet, de exemplu, este o zeitate mai puțin cunoscută, care oferea apă rece sufletelor morților în timp ce așteptau judecata pentru viața de apoi, iar Seshat era zeița cuvintelor scrise și a măsurătorilor specifice, eclipsată de Thot fiind cel mai cunoscut zeu al scrisului și patron al scribilor.

Cultura egipteană antică s-a dezvoltat din înțelegerea acestor zeități și a rolului vital pe care l-au jucat în călătoria către nemurire a fiecărei ființe umane. Istoricul Margaret Bunson scrie:

Numeroși zeii din timpul Egiptului antic au reprezentat punctul central al ritualurilor cultice naționale cât și a practicilor religioase personale. Ei au jucat, de asemenea, un rol important în marile ritualuri de înmormântare și în credința egipteană cu privire la fericirea veșnică postumă. (98)

Doctrina zeităților egiptene a evoluat de la un sistem de credință animist la unul care era extrem de antropomorf și impregnat de magie. De exemplu, Heka era zeul magiei și al medicinei dar a fost și forța primordială, precedând toți ceilalți zei care au permis actul creație și au susținut atât viața muritorilor, cât și cea divină. Valoarea centrală a culturii egiptene a fost ma'at - armonie şi echilibru - reprezentată de zeiţa cu acelaşi nume şi de pana ei albă de struţ, iar Heka a fost cel care a împuternicit-o pe Ma'at la fel cum a făcut-o cu toate celelalte zeităţi.

Heka a fost manifestarea spiritului heka (magic) care ar trebui să fie înțeles ca fiind sursa legilor naturale, considerate astăzi manifestări supranaturale, dar, pentru egipteni această manifestare era pur și simplu modul în care funcționau lumea și universul. Zeii le-au oferit oamenilor toate darurile bune, dar heka a fost cel care le-a permis să facă acest lucru.

Toți acești zei aveau nume, personalitate și caracteristici specifice, purtau diferite tipuri de îmbrăcăminte, obiectele pe care le dețineau erau considerate ca fiind sacre, guvernau propriile lor domenii de influență și reacționau extrem de diferit la evenimente. Fiecare zeitate avea propriul domeniu de expertiză, iar adesea acesta era asociat cu multiple sfere ale vieții umane.

Hathor, de exemplu, era zeița muzicii, a dansului și a beției, dar tradițional a fost percepută ca o veche Zeiță Mamă, asociată Căii Lactee, fiind o reflectare divină a fluviului Nil, iar în întruparea ei anterioară ca Sekhmet, cu un caracter distrugător. Zeița Neith a fost inițial o zeiță a războiului care a devenit simbolul Zeiței-Mamă, o figură maternală, la care zeii apelau pentru a-și rezolva disputele. Mulți zei și zeițe, precum Set sau Serket, s-au transformat în timp pentru a-și asuma alte roluri și responsabilități.

Aceste transformări au fost uneori dramatice, ca în cazul lui Set care a trecut de la zeul-erou protector la un răufăcător și primul criminal din lume. Serket a fost aproape sigur o zeiță-mamă timpurie, iar rolul ei de mai târziu ca protector împotriva creaturilor veninoase (în special scorpioni) paznicul femeilor și a copiilor, reflectă aceste caracteristici. Margaret Bunson avea să scrie:

Egiptenii nu aveau nici o problemă cu mulțimea zeităților și rareori renunțau la cei vechi în favoarea altora noi. Caracteristicile și rolurile diferiților zei au fost sincretizate pentru a reconcilia diferite credințe, obiceiuri sau valori religioase. Din motive politice și religioase, de exemplu, zeul teban Amon, care era considerat cea mai puternică zeitate din Noul Regat, a fost unit cu Ra, zeul soare al cărui cult data încă de la începuturile Egiptului. Cultul zeilor Egipteni a evoluat de-a lungul timpului pe măsură ce marile culte s-au dezvoltat mai întâi local și apoi la scară națională. (99)

Următoarea listă a zeilor și zeițelor Egiptului antic este derivată din numeroase lucrări pe acestă temă, urmată de bibliografia de mai jos. Au fost făcute mai multe încercări de a se crea o listă cât mai cuprinzătoare, dar de fiecare dată zeitățile minore regionale au fost omise, chiar dacă rolul lor pare incert sau dacă au fost transformate în zeități majore. Se observă atunci când un zeu major a evoluat dintr-o divinitate minoră anterioară.

Sunt incluse și concepte, cum ar fi Câmpul de Stuf sau Lacul Crinilor, care erau locuri din viața de apoi asociate zeilor. Definițiile caracteristicilor zeului și rolurile pe care le-a jucat sunt sintetizate pentru clarificare, însă trebuie remarcat faptul că nu toate zeitățile enumerate au fost înțelese în același mod de-a lungul istoriei Egiptului.

Un alt exemplu este cel al lui Osiris, care, cel mai probabil a fost un zeu al fertilităţii în perioada predinastică a Egiptului antic (aproximativ 6000-3150 î.Hr.), iar în Perioada Dinastică Timpurie (c. 3150-2613 î.Hr.) era perceput ca primul rege şi a fost cel mai popular zeu din Egipt în timpul Regatului Nou (1570-3150 î.Hr.), în aceeași perioadă acest Amun era considerat regele zeilor. Aceste evoluții sunt pe alocuri detaliate mai jos, zeii sunt în general descriși în rolurile pentru care au fost cel mai bine cunoscuți la apogeul popularității lor.

Index

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W Y Z

A

A'ah - Un zeu al lunii timpurii care treptat s-a transformat în Iah (de asemenea cunoscut ca Yah) iar, în cele din urmă, Khonsu.

Aken – Era custodele bărcii care transporta sufletele peste Lacul Crinilor către Câmpul de Stuf în drumul spre viața de apoi. El a dormit până când a fost nevoie de Hraf-Hef, posacul Luntraș Divin. Numele lui apare doar în Cartea Morților.

Aker – Zeul orizontului sacru, era considerat gardianul orizontului estic și vestic al vieții de apoi. El proteja barca solară a lui Ra când intra și părăsea lumea de jos la amurg și în zori.

Am-Heh – Era zeul ținutului pedepsei veșnice, „devoratorul de milioane” și „mâncătorul vieții veșnice” care trăia într-un iaz de foc.

Amenet (Amentet) - Zeița care întâmpina morții în viața de apoi cu mâncare și băutură. Cunoscută drept „Cea din Vest”, Amenet a fost consoarta Sfântului Luntraș. Ea trăia într-un copac de lângă porțile lumii de dincolo. Fiica lui Hathor și Horus.

Ammit (Ammut) - „Devoratoarea de Suflete”, zeița cu cap de crocodil, trup de leopard și posterior de hipopotam. Ea stătea sub cântarul dreptății din Sala Adevărului în lumea de apoi și mânca inimile acelor suflete care nu erau găsite drepte de către Osiris.

Amon (Amun-Ra) - Zeul soarelui și al aerului. Unul dintre cei mai puternici și populari zei ai Egiptului antic, patron al orașului Teba, unde era venerat ca parte a Triadei tebane a lui Amon, Mut și Khonsu. Regele suprem al zeilor în unele perioade istorice, inițial a fost un zeu minor al fertilităţii. În timpul Regatului Nou, el era considerat cel mai puternic zeu din Egipt, iar cultul lui era similar cultului monoteist. În acea perioadă unele zeități erau considerate simple aspecte ale zeului Amon. Preoția acestui zeu era cea mai puternică din Egipt, iar poziția de soție a Zeului Amon, era dată femeilor regale, considerată aproape egală cu cea a faraonului.

Amunhotep (Amenhotep), Fiul lui Hapu - Zeul vindecării și al înțelepciunii. Alături de Hardedef și Imhotep, a fost una dintre puținele ființe umane zeificate de către egipteni. A fost arhitect în timpul domniei faraonului Amunhotep al III-lea (1386-1353 î.Hr.). Datorită înțelepciunii foarte mari, după moarte, a fost zeificat. Avea un templu major în vestul Tebei și un centru de vindecare la Deir el-Bahri.

Amunet - Echivalentul feminin al lui Amon, membru al Ogdoadei.

Anat – Era zeița fertilității, sexualității, iubirii și războiului. Cultul zeiței Anat își avea originea în religiile din Siria sau Canaan. În unele texte, ea este numită Mama Zeilor, în timp ce în altele este o fecioară, iar din alte surse aflăm că era senzuală și erotică, descrisă ca fiind cea mai frumoasă zeiță. Într-o versiune a lucrării Conflictele dintre Horus și Set, ea este încredințată ca consoartă lui Set la sugestia zeiței Neith. Adesea asemănată cu Afrodita din Grecia, Astarte din Fenicia, Inanna în Mesopotamia și Sauska la Hitiți.

Anta – Era considerată ca fiind un aspect al zeiței Mamă Mut adorată la Tanis ca consoartă a zeului Amon.

Andjety - Zeu al fertilităţii din perioada timpurie a Egiptului antic, asociat cu oraşul Busiris (Andjet). Numele său înseamnă „Cel care este din Andjet” și este asociat cu simbolul djed. În cele din urmă, a fost asimilat de Osiris iar numele său a devenit asociat cu această zeitate.

Anhur (Han-her) - Cunoscut și sub numele de Onuris de către greci. Zeu al războiului și patron al armatei egiptene. Vezi Onuris.

Anqet (Anukit sau Anuket) - Zeiță a fertilității și a cataractei de la Aswan de pe fluviul Nil.

Anti - Zeul Șoim al Egiptului de Sus asociat uneori cu Anat.

Anubis - Zeul morților asociat cu îmbălsămarea. Fiul lui Nephthys și Osiris, tatăl lui Qebhet. Anubis este înfățișat ca un bărbat cu cap de câine sau de șacal purtând un toiag. El ghida sufletele morților către Sala Adevărului și făcea parte din ritualul Cântăririi Inimii sufletului în viața de apoi. El a fost probabil zeul inițial al morților înainte ca acest rol să i se acorde lui Osiris, moment în care a fost făcut fiul lui Osiris.

Anuke - Inițial a fost zeița a războiului și una dintre cele mai vechi zeități ale Egiptului, uneori percepută ca perechea lui Anhur, zeul războiului. Ea a ajuns să fie asociată cu Nephthys, și într-o măsură mai mică cu Isis, iar în unele texte ea este menționată ca fiind sora lor mai mică. Reprezentările timpurii o arată în haine de luptă cu arc și săgeți, ca mai târziu ea să fie asimilată de imaginea zeiței-mamă, o figură protectoare care întreținea viața. Grecii o asociau cu Hestia.

Apedemak - Un zeu al războiului având chipul unui leu, inițial considerat a fi din Nubia.

Apep (Apophis) - Apep, șarpele ceresc care ataca corabia solară a lui Ra în fiecare noapte, în timp ce își făcea drum prin lumea de dincolo spre zori. Zeii și morții drepți îl ajutau pe Ra să alunge șarpele. Ritualul cunoscut sub numele de răsturnarea lui Apophis era oficiat în temple pentru a ajuta zeii și sufletele plecate să protejeze corabia și să asigure venirea zilei.

Apis - Taurul divin adorat la Memphis ca o întruchipare a zeului Ptah. Unul dintre cei mai timpurii zei ai Egiptului antic reprezentat pe Paleta Narmer (c. 3150 î.Hr.). Cultul Apis a fost unul dintre cele mai importante și mai longevive din istoria culturii religioase a Egiptului antic.

Arensnuphis - Companion al zeiței Isis și venerat în primul rând în locul ei sacru de la Philae. El era înfățișat ca un leu sau ca un bărbat cu părul îmbodobit cu pene. Originar din Nubia.

Asclepius (Aesculapius) - Era zeul Grec al vindecării adorat și în Egipt la Saqqara și identificat cu cancelarul zeificat Imhotep din timpul domniei faraonului Djoser. Simbolul său, probabil derivat de la zeul Heka, era un toiag cu un șarpe împletit, asociat în zilele noastre cu vindecarea și profesia de medic, cunoscut sub numele de Toiagul lui Asclepius.

Ash (As) - Zeul deșertului Libian, era considerat un zeu bun care oferea oază și protecție călătorilor.

Astarte - Zeiță feniciană a fertilității și sexualității, foarte des asociată cu Afrodita grecilor, Inanna/Ishtar din Mesopotamia și zeița Sauska a hitiților; denumită și Regina Raiului. În mitologia egipteană, ea este oferită ca consoartă lui Set, împreună cu Anat, de către zeița Neith.

Aton - Discul solar, inițial o zeitate solară care a fost înălțată de faraonul Akhenaton (1353-1336 î.Hr.) la rangul de zeu unic, creator al universului.

Atum (Ra) - Zeul soare, stăpânul suprem al zeilor, primul zeu al Eneadei (tribunalul celor nouă zei), creator al universului și al ființelor umane. Atum (Ra) este prima ființă divină care stă pe movila primordială în mijlocul haosului și se bazează pe forțele magice ale lui Heka pentru a crea toți ceilalți zei, ființele umane și viața de pe pământ.

Auf (Efu-Ra) - O caracteristică a zeului Atum (Ra).

B

Ba'al - Zeul furtunii, originar din Fenicia. Numele său înseamnă „Domn” și a fost principala zeitate a Canaanului, adorată doar în Egipt în perioada ulterioară a Regatului Nou (1570-1069 î.Hr.).

Ba'alat Gebal - Zeiţă feniciană a oraşului Byblos, o zeitate protectoare, încorporată în cultul egiptean prin asocierea ei cu papirusul, care provenea din Byblos.

Babi (Baba) - Era zeul virilității, descris ca un babuin și simbolizând sexualitatea masculină.

Banebdjedet - Zeu al fertilității/virilității care este înfățișat ca un berbec sau umanoid cu cap de berbec, asociat cu orașul Mendes, eventual un alt nume pentru Osiris.

Ba-Pef - Zeul terorii, în special al terorii spirituale. Numele lui se traduce prin „acel suflet”. El a trăit în Casa Vai în viața de apoi și se știa că îl chinuie pe faraon. El nu a fost niciodată adorat într-un templu, dar a existat un Cult al lui Ba-Pef pentru a ajuta la liniștirea zeului și pentru a-l proteja pe rege.

Bastet (Bast) - Frumoasa zeiță a pisicilor, secretelor, a nașterii și fertilității și proteja de rău sau nenorocire vetrele și căminele. Era fiica lui Ra și strâns asociată cu Hathor. Bastet a fost una dintre cele mai populare zeități ale Egiptului antic. Bărbații și femeile o venerau în mod egal și purtau talismane asociate cultului ei. Era atât de adorată și cunoscută în lumea de atunci, încât în anul 525 î.Hr., perșii au folosit închinarea și ritualul egiptean față de Bastet în avantajul lor pentru a câștiga bătălia de la Pelusium. Au pictat imagini cu Bastet pe scuturile lor și au pus pisici și alte animale să meargă fața armatei lor știind că egiptenii ar prefera să se predea decât să-și jignească zeița. Este înfățișată ca o pisică sau o femeie cu cap de pisică, iar principalul ei centru de închinare era la Bubastis.

Bat - Zeitate timpurie a Egiptului antic, zeița vacă Bat era asociată cu fertilitatea și succesul. Ea este una dintre cele mai vechi zeițe egiptene care datează din perioada timpurie predinastică (c. 6000-3150 î.Hr.). Bat este înfățișată ca o vacă sau o femeie cu urechi și coarne de vacă și este cel mai probabil imaginea din partea de sus a Paletei Narmer (c. 3150 î.Hr.), deoarece era asociată cu succesul regelui. Ea binecuvânta oamenii cu succes, datorită capacității ei de a vedea atât trecutul, cât și viitorul. În cele din urmă, a fost asimilată de zeița Hathor care i-a preluat caracteristicile.

Bennu - O zeitate aviană, cunoscut sub numele de Pasărea Benu, pasărea divină a creației, care a inspirat mitul pasărea Phoenix din mitologia grecească. Pasărea Benu a fost strâns asociată cu Atum, Ra și Osiris. A fost prezentă în zorii creației ca un aspect al zeului Atum (Ra), care a zburat peste apele primordiale și a trezit creația cu strigătul ei. Ulterior, a determinat ce va fi și ce nu va fi inclus în creație. De asemenea, a fost asociată și cu Osiris prin imaginea renașterii, deoarece pasărea era strâns legată de soare care moare în fiecare noapte și răsare din nou în fiecare dimineață.

Bes (Aha sau Bisu) - Zeul nașterii, al fertilității, sexualității, umorului și al războiului, tradițional cunoscut sub numele de zeul pitic. El este unul dintre cei mai populari zei din istoria Egiptului care proteja femeile și copiii, respingea răul și lupta pentru ordinea și dreptatea divină. El este adesea reprezentat mai mult ca un spirit (un „demon”, nu în înțelegerea modernă a acestui cuvânt) decât o zeitate, dar a fost adorat ca un zeu și era prezent prin reprezentări grafice pe mai multe articole din casele egiptenilor, cum ar fi mobilierul, oglinzile și mânerele cuțitelor. Consoarta lui era Taweret, zeița hipopotam a nașterii și a fertilității. Bes este înfățișat ca un pitic cu barbă, cu urechi mari, organe genitale proeminente și picioare arcuite, care scutură un obiect zăngănitor. El este întotdeauna prezentat într-o poziție de protecție cu fața înainte, veghind asupra acuzațiilor sale.

Beset - Aspectul feminin al zeului Bes invocat în ceremonialele magice. Ca zeu protector, Bes apăra de magie neagră, fantome, spirite și demoni. Aspectul său feminin era invocat să combată aceste forțe.

Buchis - Aspectul Ka (forța vitală/eul astral) al zeului Montu sub forma unui taur viu. Înfățișat ca un taur în alergare.

C

Câmpia de Stuf - Paradisul egiptean din viața de apoi în care sufletul era admis după ce trecea cu succes prin judecată și era îndreptățit de Osiris. Era o reflectare directă a vieții cuiva pe pământ, unde o persoană continua să se bucure de toate lucrurile ca mai înainte, dar fără boală, dezamăgire sau amenințarea morți.

Câmpul Ofrandelor - O regiune a vieții de apoi dedicată lui Osiris, situată la Vest. În unele inscripții este sinonim cu Câmpul de Stuf.

Cavern Deities (Zeii Cavernelor) - Un grup de zei fără nume care trăiau în cavernele din lumea de dincolo, pedepseau pe cei răi și ajutau sufletele morților drepți. Acest grup de zei sunt menționați în vraja 168 din Cartea morților a egiptenilor și sunt reprezentați ca șerpi sau asemănători șerpilor. Vraja este cunoscută în mod popular ca „Vraja celor douăsprezece peșteri” și menționează ofrandele care trebuiau aduse acestor zei. Egiptenii antici le lăsau boluri cu ofrande lângă peșteri.

Cei Patru fii ai lui Horus - Patru zeități, Duamutef, Hapy, Imset și Qebehsenuef, care vegheau asupra viscerelor sau morților în cele patru borcane canopice plasate în mormânt.

Celestial Ferryman / Hraf-haf (Luntrașul Celest) - „Cel Care se Uită în Urma Lui”, luntrașul obscur care transporta sufletele morților drepți peste Lacul Crinilor până la țărmurile paradisului din Câmpul de Trestii. Hraf-haf era nepoliticos și neplăcut, iar sufletul trebuia să găsească o modalitate de a fi curtenitor pentru a primi un răspuns favorabil pentru a ajunge în paradis. Hraf-haf este înfățișat ca un bărbat într-o barcă cu capul întors spre înapoia lui.

D

Dedun - Zeu protector al resurselor, în special al bunurilor care provin din Nubia. Inițial a fost o zeitate nubiană.

Denwen - O zeitate șarpe sub forma unui dragon înconjurat de flăcări. El deținea puterea asupra focului și era suficient de puternic pentru a-i distruge pe ceilalți zei. În Textele Piramidelor, el încearcă să omoare toți zeii cu suflarea sa de foc, dar este copleșit de spiritul regelui mort care salvează creația.

Duamutef - Unul dintre cei patru fii ai lui Horus, un zeu protector al vasului canopic care conține stomacul. Acestă zeitate guverna Estul, avea forma unui șacal și era supravegheat de zeița Neith.

E

Ennead - Cei nouă zei adorați la Heliopolis care formau tribunalul în Mitul Osiris: Atum, Shu, Tefnut, Geb, Nut, Osiris, Isis, Nephthys și Set. Acești nouă zei decid dacă Set sau Horus ar trebui să conducă în povestea Conflictele lui Horus și Set. Erau cunoscuți ca Marea Eneada. A existat și o Mică Eneada venerată la Heliopolis a zeităților minore.

F

Fetket - Majordomul zeului soare Ra căruia îi servea băuturile, zeul patron al barmanilor.

G

Geb - Zeul pământului și al lucrurilor în creștere. Geb este fiul lui Shu și Tefnut, soțul lui Nut zeița cerului.

Gengen Wer - Gâsca cerească al cărei nume înseamnă „Marele Țipător”. El a fost prezent în zorii creației și a păzit (sau a depus) oul ceresc care conținea forța vitală. El este un zeu protector care a fost venerat încă din perioada timpurie a istoriei Egiptului. Adepții lui Gengen Wer s-au identificat cu atributele sale de protector și purtau talismane care le aminteau să respecte viața și să onoreze pământul.

H

Ha - Un zeu protector, Stăpânul Deșerturilor de Vest, cunoscut și sub numele de Stăpânul Libienilor. El a fost zeul deșertului din vestul Egiptului, fiul zeului Iaaw care probabil era și el un zeu al deșertului. Ha oferea protecție libienilor și deschidea oaze pentru călători în deșert. Înfățișat ca un tânăr puternic, cu semnul deșertului deasupra capului.

Hapi - Un zeu al fertilității, zeu al nămolului din fluviul Nilul și asociat cu inundațiile care făcea ca râul să inunde malurile și să depună pământul bogat de care depindeau fermierii pentru recoltele lor. Hapi era un zeu foarte vechi al cărui nume poate fi derivat inițial din râu și care era o personificare a râului în timpul inundațiilor. El este înfățișat ca un bărbat cu sâni mari și burtă, ceea ce înseamnă fertilitate și succes.

Hapy - Cunoscut și ca Hapi, zeu protector, unul dintre cei patru fii ai lui Horus care proteja vasul canopic unde erau păstrați plămânii. El conducea nordul, avea forma unui babuin și era supravegheat de Nephthys.

Hardedef - Fiul regelui Khufu (cunoscut și sub numele de Cheops, 2589-2566 î.Hr.) care a scris o carte cunoscută sub numele de Inițiere în Înțelepciune. Lucrarea sa a fost atât de bine scrisă încât a fost considerată opera unui zeu, datorită acestui fapt după moarte a fost zeificat.

Haroeris - Numele grecesc pentru aspectul cerului al lui Horus cel Bătrân (cunoscut și ca Horus cel Mare, care apărea pe pământ ca un șoim).

Harpocrates - Numele de origine grecească și romană pentru Copilul Horus, fiul lui Osiris și Isis. Înfățișat ca un tânăr băiat înaripat cu degetul la buze. El era venerat în Grecia ca zeul secretelor, al tăcerii și al confidențialității.

Hathor – A fost una dintre cele mai cunoscute, populare și importante zeități ale Egiptului antic. Era fiica lui Ra, iar în unele povești, soția lui Horus cel Bătrân. O zeiță foarte veche, ea a fost trimisă de Ra să distrugă omenirea pentru păcatele ei. Ceilalți zei l-au implorat pe Ra să oprească distrugerea omenirii nu înainte ca fiecare om să beneficieze de o lecție. Ra a adus apoi un butoi cu bere înroșit, ca să semene cu sângele, și la pus la templul Dendera, pe care Hathor în pofta ei pentru sânge, la băut. Ea a adormit, iar apoi s-a trezit ca o zeița binevoitoare, o prietenă a tuturor. Ea a fost zeița patronă a bucuriei, inspirației, sărbătorilor, iubirii, femeilor, sănătății femeilor, nașterii și a beției. Unul dintre numele ei este chiar „Doamna Beției”. Se credea că trăiește în copacii de sicomor și de aceea mai era cunoscută și sub numele de „Doamna Sicomorilor.” În viața de apoi, ea ajuta la ghidarea sufletelor morților către paradis și era una dintre zeitățile de la bordul corabiei solare a lui Ra, care o apăra de Apep. Mai este asociată cu spiritul recunoștinței și având o inimă recunoscătoare. Grecii o asociau cu Afrodita, o zeița anterioară lui Bat, iar mai târziu atributele ei au fost asimilate de zeița Isis.

Hathor-Nebet-Hetepet - O caracteristică a zeiței-mamă Hathor, adorată la Heliopolis. Ea reprezenta mâna, partea activă, a zeului suprem Atum (Ra).

Hatmehit (Hatmehyt) - A fost o zeitate pește adorată în regiunea Deltei din Mendes. Numele ei înseamnă „Cel Mai de Sus Dintre Pești”. Ea a apărut din simbolul totemic nome (provincie), regiunea din jurul lui Mendes, care era un pește.

Haurun - Un zeu protector asociat cu Marele Sfinx din Giza. El a fost inițial un zeu canaanit asociat cu distrugerea, care a plantat un copac al morții. Când a fost adus în Egipt de lucrătorii și negustorii canaaniți și sirieni, a fost convertit într-un zeu al vindecării. Asocierea sa cu Sfinxul din Giza provine de la acești muncitori străini care credeau că Sfinxul îl reprezintă pe Haurun și au construit un altar pentru zeul lor în fața statuii. El este cunoscut și sub numele de „Păstorul Învingător” datoritită unei vraje incantată în numele său pentru protecție înainte de a merge la vânătoare.

Hedetet - Zeița scorpionilor și protectoare împotriva veninului lor, o versiune timpurie a lui Serket.

Heh și Hauhet - Zeul și zeița infinitului și a eternității. Heh era înfățișat ca o broască iar Hauhet ca un șarpe. Numele lor înseamnă „nesfârșit” și au fost printre zeii inițiali ai Ogdoadului.

Heqet (Heket) - Zeița fertilității și a nașterii, înfățișată ca o broască sau ca o femeie cu cap de broască.

Heret-Kau - Era o zeiță protectoare al cărei nume înseamnă „Cea Care Este Deasupra Spiritelor”. Ea a fost adorată în perioada Vechiului Regat (c. 2613-2181 î.Hr.) ca un spirit dătător de viață, care proteja și sufletele morților din viața de apoi. Calitățile ei protective au fost asimilate mai târziu de către zeița Isis.

Heka - Era unul dintre cei mai vechi și mai importanți zei ai Egiptul antic. El era zeul patron al magiei și medicinei, dar era și sursa primordială de putere în univers. El a existat înaintea zeilor și a fost prezent în actul creației, deși, în miturile ulterioare el era perceput ca fiind fiul lui Menhet și Khnum și parte a triadei Latopolis. El este înfățișat ca un bărbat care poartă un toiag și cuțit, iar medicii erau cunoscuți ca preoți din Heka. Magia era parte integrantă a practicii medicale în Egiptul antic, astfel Heka a devenit o zeitate importantă pentru medici. Se spunea că el a ucis doi șerpi și i-a împletit pe un toiag ca simbol al puterii sale; aceast simbol (de fapt, împrumutat de la sumerieni) a fost transmis grecilor care l-au asociat cu zeul lor Hermes, care l-au numit caduceu. În zilele noastre, caduceul este frecvent confundat cu Toiagul lui Asclepius din iconografia legată de profesia medicală.

Heryshaf - Zeu al fertilităţii, înfăţişat ca un bărbat cu cap de berbec. El este un zeu antic care își are originea în perioada dinastică timpurie (c. 3150-2613 î.Hr.). Mai târziu această zeitate este asociată cu Atum (Ra) iar zeul Osiris îi asimilează calitățile.

Heset - Zeița mâncării și a băuturilor asociate cu berea și plăcerea. Heset a fost o zeiță timpurie a Egiptului, înfățișată ca o vacă care purta pe coarne o tavă cu mâncare iar din uger îi curgea lapte. Berea era denumită „laptele lui Heset”. Mai târziu această zeitate a fost asimilată de Hathor. Ea a făcut parte din Triada Heliopolis împreună cu Mnevis și Anubis.

Hetepes-Sekhus - O personificare a Ochiului sau a zeului Ra care apare ca o zeiță cobra în viața de apoi unde distruge dușmanii lui Osiris. Ea este reprezentată în compania crocodililor.

Horus - A fost o zeitate timpurie de tip aviar care a devenit una dintre cele mai importante zeități ale Egiptul antic. Asociat cu soarele, cerul și puterea, Horus a fost legat de poziția tronului regal a Egiptului încă din prima dinastie (c. 3150-2890 î.Hr.). Deși numele „Horus” s-ar putea referi la o serie de zeități aviare, el desemnează în principal două dintre acestea: Horus cel Bătrân, unul dintre primii cinci zei născuți la începutul creației, și Horus cel Tânăr, care era fiul lui Osiris și Isis. În urma creșterii în popularitate a mitului Osiris, Horus cel Tânăr a devenit unul dintre cei mai importanți zei din Egipt. Conform tradiției se spune că după ce Osiris este ucis de fratele său Set, Horus este crescut de mama sa în mlaștinile Deltei. Când ajunge la maturitate, el se luptă cu unchiul său pentru regat și câștigă, restabilind ordinea în țară. Faraonii Egiptului, cu unele excepții, toți erau reprezentați de Horus în timpul vieții și de zeul Osiris după moarte. Faraonul era considerat a fi întruparea vie a lui Horus, iar prin el, zeul dădea toate lucrurile bune poporului său. El este de obicei reprezentat ca un bărbat cu cap de șoim, dar și în multe alte imagini diferite. Simbolurile sale sunt Ochiul lui Horus și șoimul.

Hu - Era zeul cuvântului rostit, personificarea primului cuvânt rostit de Atum (Ra) în zorii creației care a adus totul la viață. Era legat de Sia și Heka. Sia reprezenta inima, Hu limba, iar Heka era forța lor fundamentală care le dădea putere. Hu este adesea văzut ca o reprezentare a puterii lui Heka sau Atum și este descris în textele funerare ca fiind cel care ghidează sufletul către lumea de dincolo.

I

Iah (Yah) - Zeul lunii, o figură proeminentă a calendarului antic egiptean. În relatarea despre crearea lumii, Atum este supărată pe relația intimă dintre Geb (pământ) și Nut (cer), care îi desparte, poruncind ca Nut să nu poată da naștere la copii în nici o zi a anului. Zeul Thoth, cunoscând aceasta a venit și a jucat jocuri cu Iah timp de cinci zile în lumina lunii. El a câștigat și a împărțit orele date de lumina lunii în zile, pentru că nu făceau parte din zilele anului decretate de Atum, a fost posibil ca în cele din urmă Nut să poată da naștere. După aceasta Nut a dat naștere primilor cinci zei: Osiris, Isis, Set, Nephthys și Horus cel Bătrân în luna Iulie. Egiptenii și-au reglementat calendarul cu aceste cinci zile magice. Iah a fost în cele din urmă asimilat de zeul Khonsu.

Iabet - Zeiță a fertilității și a renașterii, cunoscută sub și sub numele de „Cea din Est” iar uneori asociată cu Amenet („Cea din Vest”). Iabet supraveghea deșerturile răsăritene, iar în timp a ajuns să le personifice. Ea era cunoscută și sub numele de „Cea Care îl Curăță pe Ra” care a scăldat soarele înainte ca acesta să apară pe cerul zorilor și a personificat prospețimea soarelui de dimineață. Ea a fost în cele din urmă asimilată de Isis.

Ihy - Zeul muzicii și al bucuriei, în special a instrumentului muzical sistru. Fiul lui Hathor și al lui Horus cel Bătrân, Ihy era venerat împreună cu Hathor la Dendera și invocat la festivaluri. Nașterea lui era onorată prin inscripții pe pereții caselor locale din Dendera, cu credința că bucuria și muzica trebuie să întâmpine copiii pe pământ la nașterea lor. Era reprezentat ca un copil cu sistru.

Imhotep - vizirul regelui Djoser (aproximativ 2670 î.Hr.), cel care a proiectat și construit Piramida în trepte. A trăit între c. 2667-2600 î.Hr. și a fost un expert în matematică și un foarte bun cunoscător a mai multor domenii științifice. Numele său înseamnă „Cel Care Vine în Pace” iar după moartea sa a fost canonizat ca zeu al înțelepciunii și medicinei. El a fost identificat de greci cu zeul lor Esculapius care era invocat în vrăjile pentru vindecare. În tratatele sale de medicină el afirma, împotriva credinței convenționale, că bolile au cauze naturale și nu sunt o pedeapsă a zeilor.

Imsety - Un zeu protector, era unul dintre cei patru fii ai lui Horus care proteja vasul canopic unde era ținut ficatul. El era protectorul Sudului, avea înfățișarea unui bărbat și era supravegheat de Isis.

Ipy - Era o zeiță mamă asociată în unele texte cu mama lui Osiris, cunoscută și sub numele de Opet sau „Marele Opet”. Ea este descrisă ca un hipopotam sau o combinație de hipopotam, crocodil, femeie și leu, cel mai adesea cu cap de leu, corp de hipopotam, brațe umane și picioare de leu. Ea a fost cunoscută drept „Stăpâna Protecției Magiei”, este menționată pentru prima dată în Textele Piramidelor ca protectoare și cea care îl hrănește pe faraon.

Ishtar - Zeiță mesopotamiană a iubirii, sexualității și războiului. Ea a fost inițial Inanna a sumerienilor și akadienilor, care a devenit Ishtar pentru asirieni și a influențat dezvoltarea altor zeițe similare, cum ar fi zeița Afrodita a grecilor, Astarte zeița fenicienilor, Hathor zeița egiptenilor și Sauska a hitiților. Ea a fost probabil introdusă pentru prima dată în Egipt prin intermediul comercianților în perioada dinastică timpurie (c. 3150-2613 î.Hr.), dar cu siguranță a câștigat o poziție dominantă după cucerirea Egiptului de către imperiul Asirian sub conducerea lui Asurbanipal în 666 î.Hr.

Isis - Cea mai puternică și populară zeiță din istoria Egiptului. Ea era asociată cu aproape fiecare aspect al vieții umane, iar în timp a fost ridicată la rangul de divinitate supremă, „Mama zeilor”, care a avut grijă de celelalte zeități, așa cum a făcut-o pentru ființele umane. Ea este cea de a doua născută a Primilor Cinci Zei (Osiris, Isis, Set, Nephthys și Horus cel Bătrân), soră-soție a lui Osiris, mama lui Horus cel Tânăr și înțeleasă simbolic ca mama fiecărui rege. Numele ei egiptean este Eset și înseamnă „Zeița Tronului” datorită asocierii ei cu poțiția faraonului. Era cunoscută și sub numele de Weret-Kekau, „Marea Vrăjitoare”, datorită puterilor sale incredibile. Avea grijă de oameni cât erau în viață și li se arăta după moarte pentru a-i călăuzi în siguranță către paradis. După cucerirea Egiptului de către Alexandru cel Mare în 331 î.Hr., cultul ei a fost acceptat în Grecia și apoi la Roma. În timpul Imperiului Roman, ea a fost adorată în fiecare colț al imperiului, din Marea Britanie prin toată Europa până în Anatolia. Cultul lui Isis a fost cel mai puternic oponent al creștinismului între secolele IV-VI d.Hr. Treptat, iconografia, precum și anumite principii de credință ale cultului Isis au fost asimilate de noua credință. Imaginile Fecioarei Maria ținându-și fiul Iisus au elemente comune cu iconogafia cultului zeiței Isis, care îl leagăna pe fiul ei Horus, iar imagiea lui Iisus însuși Dumnezeu, care moare și înviază, este o versiune a cultului zeului Osiris.

Isis-Eutheria - O versiune greacă târzie a lui Isis, adorată în Egipt, ale cărei lacrimi atunci când la bocit pe Osiris, se credea că a provoacat revărsarea fluviului Nil.

Iusaaset - Zeiță Mamă, din perioada foarte timpurie, la care se face referire ca „Bunica Zeilor” și asociată de Atum atunci când a fost creată lumea. În perioada dinastică timpurie (c. 3150-2613 î.Hr.) Iusaaset este descrisă ca o femeie cu un șarpe din aur (lat uraeus) și disc solar pe cap ținând în mână un sceptru și simbolul ankh (cheia vieții), simbolul vieții. Era asociată cu salcâmul, Arborele Vieții, considerat cel mai vechi copac din Egipt, cunoscută drept „Doamna Salcâmului”, epitet atribuit mai târziu lui Hathor. Ea era cunoscută de greci ca Saosis.

Iw - Zeiță a creației adorată la Heliopolis fiind asociată cu Hathor și Atum, combinând calitățile lui Hathor, Nebet și Hetepet.

J

Judgement Deities (Zeii Judecăţii) - Vezi cei patruzeci şi doi de judecători.

Jupiter-Amun (Jupiter Amon) - Versiunea romană a lui Zeus-Amon, regele zeilor, venerat în Oaza Siwa din Egipt.

K

Kabechet (Kebehwet sau Qebhet) - Kabechet a fost inițial o zeitate șarpe celestă care a devenit cunoscută ca fiică lui Anubis, de asemenea și zeitate funerară. Ea oferea apă curată și rece sufletelor celor decedați în timp ce așteptau în Sala Adevărului ca să fie judecatați. Ea a fost asociată cu Nephthys ca prietenă a morților.

Kagemni - A fost vizirul faraonului Sneferu (c. 2613-2589 î.Hr.) cel care a scris textele de înțelepciune cunoscute sub numele de Instrucțiunile lui Kagemni. Cartea era considerată atât de valoroasă încât a devenit indispesabilă educației copiilor de la curtea faraonului. El a fost canonizat după moarte și adorat ca un zeu al înțelepciunii.

Kek și Kauket - Zei ai obscurității și nopții, membri ai Ogdoadei inițiale din Hermopolis. Kek și Kauket erau aspectele masculin/feminin ale întunericului, dar nu erau în niciun fel asociate cu răul. Kek era zeul orelor dinaintea zorilor și era cunoscut drept „Aducătorul-de-Luminii” în timp ce conducea barca solară a zeului Ra spre cer din lumea de dincolo. Kauket, echilibrul său feminin, era înfățișat ca o femeie cu cap de șarpe numită și „Aducătorul-de-Întuneric” care guverna orele din amurg atunci când soarele apunea și ghida luntrea solară spre lumea de dincolo.

Khentekhtai (Khente-Khtai) - Era zeul crocodil adorat în timpul dinastiei a IV-a (c. 2613-2498 î.Hr.) în orașul Athribis. Numele și calitățile sale protectoare au fost asimilate mai târziu de zeul Horus.

Khentiamenti (Khentiamentiu) - Zeu al fertilităţii din Abydos care a devenit zeu funerar. Numele său înseamnă „Primul Dintre Occidentali” (numit și „cel mai dintâi dintre occidentali”) cu referire la rolul său de zeu al morților (asociat cu Occidentul). Numele și atributele sale au fost mai târziu asimilate de Osiris.

Khenmu (Khnum) - Cunoscut și ca „Marele Olar”, Khenmu a fost un zeu timpuriu al Egiptului de Sus, cel mai probabil din Nubia. În miturile timpurii, el a fost zeul care a modelat ființele umane din lutul râului Nil și apoi le-a reținut sus, astfel încât lumina lui Ra să poată străluci asupra lor și să le dea viață. Oamenii au fost apoi plasați într-un pântece din care s-au născut pe pământ. Khenmu este descris ca un zeu cu cap de berbec simbolizând virilitatea și fertilitatea. El a format o triadă cu zeii Anuket și Satis la Elephantine, în Sud la granița egipteană a Nubiei. Un alt zeu cu cap de berbec era zeul Kherty, deși era o entitate complet diferită, acesta era zeul patron al olarilor și al celor care lucrează în ceramică.

Khepri - Reprezenta aspectul spiritual a zeului Ra, zeul soarelui în forma sa matinală, reprezentat de gândacul scarabeu.

Kherty (Cherti) - Era un zeu cu cap de berbec al lumii de dincolo care transporta morții în ultima lor călătorie din viața de apoi. În Vechiul Regat (c. 2613-2181 î.Hr.) se spunea că el guverna viața de apoi împreună cu Osiris. Kherty trona asupra intrării și a holurilor care duceau spre Sala Adevărului, în timp ce Osiris domnea peste Sala și Câmpul de Stuf. Morții erau întâmpinați de alte zeități când ajuneau în viața de apoi, după care erau conduși de către Kherty în Sala Adevărului pentru judecată. În acest rol, Kherty era binevoitor, dar unele inscripții sugerează că era un dușman al ordinii care îl amenința pe faraonul decedat la intrarea lui în lumea de dincolo. În același timp, el este descris ca fiind cel care îl proteja pe faraon.

Khonsu (Kons, Chonsu, Khensu sau Chons) - Numele său înseamnă „Călătorul” și era zeul lunii. El a format una dintre cele mai importante și influente triade de la Teba împreună cu tatăl său Amon și mama sa Mut. El este înfățișat ca o mumie ținând toiagul și bițul (heka și nekhakha simboluri egiptene ale autocrației) având un disc cu o cobra și lună pe cap. Khonsu l-a înlocuit pe zeul anterior Montu ca fiu al lui Mut unde i-a preluat și calitățile protectoare. Pe vremea Regatului Nou (1570-1069 î.Hr.) era extrem de popular și venerat ca fiind cel mai mare dintre zei după Amon. El era asociat cu vindecarea și se credea că imaginile lui Khonsu au abilități miraculoase de a vindeca bolnavii instantaneu.

L

Lady of the Acacia (Doamna Salcâmului) - Unul dintre numele zeiței Iusaaset, „Bunica zeilor”, nume dat ulterior lui Hathor.

Lady of the Sycamore (Doamna Sicomorului) - Unul dintre numele lui Hathor despre care se credea că trăiește în arborele de sicomor și avea un caracter sacru în cultul ei.

Lake of Flowers - Lily Lake (Lacul Florilor– Lacul Lily) - Suprafața de apă din viața de apoi pe care sufletele morților îndreptățiți o traversau pentru a ajunge în paradis la Câmpul de Stuf. În Cartea morților, se spune că sufletele îndreptățite pot înota și se pot bucura pe malul acestui lac.

Lates-Fish (Peștele-Lates) - Crapul sacru de Nil, aspect spiritual pentru zeița Neith, adorat ca o entitate divină la Esna.

M

Maahes (Mahes, Mihos sau Mysis) - Maahes a fost un zeu solar puternic și protector a celor nevinovați care era reprezentat ca un om cu cap de leu purtând un cuțit lung sau un leu. Numele său este legat de zeița armoniei și adevărului, Ma'at, și poate însemna „Adevărul înainte de Ma’at”. Această interpretare este probabilă, deoarece celelalte nume ale sale includ „Domnul Sacrificiilor” și „Domnul Stacojiu” făcându-se referire la pedeapsa care o aplica celor care încălcau ordinea vieții sacre guvernată de zeiță. Conform tradiției populare era cunoscut ca fiind fiul lui Bastet, dar este menționat și ca fiul lui Sekhmet, doar în mod firesc, deoarece ambii erau asociați cu pisici/lei. Este posibil să fi fost un aspect al zeului Nefertum, de asemenea fiu al lui Bastet, care forma o triadă cu Nefertum și Imhotep la Memphis. De asemenea era cunost de greci fiind tot timpul furios din cauza naturii sale răzbunătoare.

Ma'at - Zeița adevărului, dreptății și armoniei, una dintre cele mai importante zeități din panteonul Egiptean. Ea a pus stelele pe cer și a stabilit anotimpurile. Ma'at întruchipa principiul ma'at (armonie), pricipiu central în cultura Egiptului antic. Ma'at se manifesta direct prin viață, era prezentă sub forma Penei Adevărului la judecata sufletului după moarte și continua alături de el pînă în paradisul Câmpului de Trestii. Este înfățișată ca o femeie care poartă o coroană cu o pană de struț. Cuvântul înseamnă „ceea care este dreptă”, iar conceptul armoniei infuza fiecare aspect al vieții egiptenilor. Există un timp pentru fiecare acțiune și aspect al existenței în ma'at, dar toate trebuie recunoscute și acționate la momentele potrivite.

Mafdet (Mefdet) - A fost o zeiță timpurie a dreptății care determina judecata și o executa rapid. Numele ei înseamnă „Cea Care Aleargă” datorită rapidității cu care făcea dreptate. Ea este cea mai veche zeitate felină din Egipt, anterioară lui Bastet, cât și lui Sekhmet. Ea proteja oamenii de mușcăturile veninoase, în special de scorpioni, și este premergătoare zeiței Serket, care mai târziu și-a asumat acest rol. Toate calitățile lui Mafdet au fost mai târziu asimilate de alte zeități feminine, totuși Mafdet a rămas o zeiță populară în timpul dinastiei timpuri (c. 3150-2613 î.Hr.) până la Noul Regat (1570-1069 î.Hr.), când apare ca judecător în viața de apoi. Este reprezentată ca o femeie cu cap de pisică, ghepard, leopard sau râs ținând frânghia și lama călăului.

Mandulis (Marul sau Merwel) - O zeitate solară Nubiană adorată de egipteni la Philae și Kalabsha, ambele situate în Egiptul de Sus, lângă granița cu regatul Nubian. Primul templu închinat acestui zeu a fost construit la Kalabsha în timpul dinastiei a XVIII-a (c. 1550-1292 î.Hr.). El a fost identificat atât cu Ra, cât și cu Horus și este înfățișat ca un șoim având capul împodobit cu coarne (corona hemhem) sau un om care poartă aceeași coroană cu șerpi. În asocierea sa cu Ra, el aparea ca un copil, simbolizând soarele dimineții, iar ca adult reprezentând restul zilei.

Mau - Pisica divină care, în unele povești, este prezentă în zorii creației ca aspect al lui Ra. Mau proteja Arborele Vieții, de șarpele cel rău Apep, care deținea secretele vieții eterne și ale cunoașterii divine. Povestea lui Mau și a copacului este prezentată în vraja a XVII-a din Cartea morților a egiptenilor, unde este clar că personificarea pisicii este Ra. De asemenea, tot în vraja a XVII-a este scris că această pisică divină stă la originea pisicilor de pe pământ.

Mehen - Zeul șarpe care s-a înfășurat în jurul lui Ra în corabia solară pentru a-l proteja de atacurile lui Apep. În miturile timpurii el este descris ca protejând-ul pe Ra în timp ce Set luptă împotriva șarpelui.

Mehet-Weret - O veche zeiță a cerului și una dintre cele mai vechi zeități ale Egiptului. Ea este zeița vaca cerească care s-a ridicat din apele primordiale ale haosului, la începutul timpului, pentru a da naștere zeului soare Ra. Numele ei înseamnă „Marele Potop” și este asociată cu fertilitatea și abundența. După ce a născut soarele, l-a pus între coarne și în fiecare dimineață îl ridica spre cer. Mai târziu calitățile ei au fost asimilate de Hathor.

Mehit (Meyht) - A fost o zeiță a lunii în Perioada Dinastiei Timpuri (c. 31250-2613 î.Hr.) identificată cu conceptul de Zeița de Departe care pleacă de la Ra și se întoarce pentru a aduce transformare. De obicei, este descrisă ca o leoaică culcată, cu trei bețe ieșind din spatele ei. Perechea lui Anhur.

Mekhit - Zeiță a războiului, probabil originară din Nubia, reprezentată ca o leoaică care rage și era asociată cu luna. Ea a simbolizat aspectul răzbunător al Ochiului lui Ra. Conform unui mit, Ochiul lui Ra pleaca în Nubia unde se transformă într-o leoaică. Zeul Onuris îl vânează și îl înapoiază lui Ra, unde devine (sau dă naștere) Menhit, iar apoi devine consoartă cu Onuris. Ea era adorată la Abydos, la centrul de cult închinat în onoarea ei și a lui Onuris. Povestea lui Menhit, Onuris și Ochiul lui Ra este un exemplu al motivului Zeiței îndepărtate în care ochiul îl părăsește pe Ra iar apoi se întoarce aducând transformare.

Menhit (Menhyt) - Ea era o zeitate solară care reprezenta fruntea zeului soarelui Ra, descrisă ca o leoaică culcată. Ea a fost adorată în regiunea Deltei și asociată cu Neith și Wadjet ca o zeiță protectoare.

Meretseger - Era o zeiță protectoare sub forma unei cobre, venerată la Teba. Mai exact, ea păzea necropola Văii Regilor.

Merit - Zeița muzicii, care a ajutat la stabilirea ordinii cosmice prin mijloace muzicale. Ea era o zeiță minoră care a fost în cele din urmă complet eclipsată de Hathor în ceea ce privește muzica. Hathor a devenit asociată cu sistrul în mod specific și cu muzica în general, dar, la începuturi, Merit a fost zeița care a „dirijat” simfonia ordinii ce a însoțit actul creației.

Meskhenet - Zeița nașterii și una dintre cele mai vechi zeități ale Egiptului antic. Meskhenet era prezentă la nașterea copilului, ce creea ka (aspectul sufletului) și îl sufla în corpul acestuia. Făcând acest lucru, ea oferea destinul persoanei prin caracterul său. De asemenea, ea era prezentă la judecata sufletului în viața de apoi ca să-l mângâie așa cum a făcut-o și la naștere, de-a lungul vieții și după moarte. Ea este reprezentată ca o cărămidă (femeile se așezau în poziția șezut pe două cărămizi pentru a naște) cu cap de femeie sau ca o femeie așezată pe o cărămidă de naștere. Rolul ei de a-și asigura destinul a fost în cele din urmă preluat de cei șapte Hathori, dar ea a continuat să fie venerată în casele oamenilor de-a lungul istoriei Egiptului.

Mestjet - Zeiță cu cap de leu, adorată la Abydos ca unul dintre numeroasele aspecte ale Ochiului lui Ra. Fără îndoială, ea era prezentă în poveștile Zeiței din Îndepărtre, așa cum sunt de obicei prezentate zeitățile asociate cu Ochiul lui Ra, dar până acum nu avem nicio poveste descoperită. Ea este cunoscută doar dintr-o singură stelă funerară de la Abydos, care este arătată stând cu simbolul cheia vieții (ankh) într-o mână și cu toiagul în cealaltă mână, în timp ce o femeie și fiica ei se apropie să-i aducă un omagiu.

Min - Un vechi zeu al fertilităţii din perioada predinastică (c. 6000-3150 î.Hr.). Min era zeul deșertului estic care veghea asupra călătorilor, dar era asociat și cu noroiul negru fertil al deltei fluviului Nil din Egipt. El este prezentat ca soțul lui Isis și tatăl lui Horus în inscripțiile timpurii, prin urmare, el este asociat cu Osiris. Min este înfățișat ca un bărbat care își ține într-o mână falusul în erecțe, iar în cealaltă mână ține simbolul bit al autorității.

Mnevis (Mer-Wer sau Nem-Wer) - Mnevis a fost taurul sacru din Heliopolis considerat un aspect al zeului soare Ra. Era un taur viu ales din turmă pentru pielea lui complet neagră. Doar un singur taur Mnevis putea exista, după ce murea acesta era ales altul. El a fost în cele din urmă asimilat de zeul Apis.

Montu - A fost un zeu șoim, al cărui cult s-a dezvoltat și a devenit foarte pupular în timpul dinastiei a XI-a la Teba (c. 2060-1991 î.Hr.). Numele său a fost luat de toți cei trei faraoni ai dinastiei sub forma de Mentuhotep (Montuhotep), adică „Montu este mulțumit”. El a devenit în cele din urmă asociat cu Ra ca zeul soare compus din Mont-Ra și a fost asociat cu Horus ca zeu al războiului. Grecii l-au echivalat cu Apollo

Mut - A fost o zeiță-mamă în religia timpurie a egiptenilor, cel mai probabil, ea a avut un rol minor în timpul perioadei predinastice (c. 6000-3150 î.Hr.), dar care mai târziu a devenit o zeiță foarte importantă ca soție a lui Amon și mamă a zeului Khonsu, parte a Triadei Tebane. Mut era considerată o zeitate protectore asociată cu Bastet și Sekhmet. Ea îi păzea pe oameni cât erau în viață. În Vraja 164 din Cartea morților, Mut este descrisă ca un salvator al sufletelor prinse de demoni în viața de dincolo. De asemenea, această zeitate, era protectorul divin al regelui și al statului care ardea în flăcările cărbunelui pe conspiratori și trădători lui.

N

Nebethetpet - O zeiță adorată la Heliopolis ca personificare a mâinii lui Atum, principiul feminin activ al acestui zeu.

Nefertum (Nefertem) - Zeul parfumului și al aromelor dulci. Nefertum s-a născut din bobocul florii de lotus albastru în zorii creației și a fost inițial un aspect al zeului Atum. Numele lui înseamnă „Frumoasa Atum”. Mai târziu a fost considerat o zeitate independentă cu identitate propie, fiind asociat cu florile cu miros dulce. Era legat de renașterea și transformarea prin asocierea sa cu zeul soarelui și cu florile. În medicina egipteană Nefertum era invocat pentru aromele vindecătoare și vindecarea bolilor, fiind asociat cu tămâia.

Nehebkau (Nehebu-Kau) - „Cel Care Unește Ka”, a fost un zeu protector care unea ka (aspectul sufletului) cu trupul la naștere și unea ka cu ba (aspectul înaripat al sufletului) după moarte. El este reprezentat ca un șarpe, la fel ca Heka, fiind din totdeauna. În zorii creației Nehebkau a înotat în apele primordiale, înainte ca Atum să se ridice din haos pentru a impune ordinea.

Nehmetawy - O zeiță protectoare al cărei nume înseamnă „cea care îi îmbrățișează pe cei care sunt în nevoie”. A fost adorată la Hermopolis, unde era considerată soția lui Nehebkau. În alte regiuni, ea era perechea zeului înțelepciunii și scrisului, Thoth.

Neith - A fost una dintre cele mai vechi și stabile zeități ale Egiptului antic, venerată din Perioada Predinastică (c. 6000-3150 î.Hr.) până în timpul Dinastiei Ptolemaice (323-30 î.Hr.), ultima dinastie care a condus Egiptul înainte de a fi cucerit de roamni. În timpul ei Neith a fost o zeiță a războiului, zeiță creatoare, zeiță-mamă, zeiță funerară și patrona orașului Sais din Delta Nilului. Ea, a fost cea mai importantă zeiță a Egiptului de Jos din perioada istoriei timpuri a Egiptului și a continuat să dețină o poziție importantă în ceremoniile de închinare timp de milenii. În reprezentările timpurii ea este prezentată cu un arc și săgeți, unul dintre epitetele atribuite ei a fost „Stăpâna Arcului”. Ca zeiță creatoare a fost identificată cu apele haosului (Călugărița) dinaintea creație, în acest rol ea este denumită „Bunica zeilor” sau „Mama zeilor”. Se credea că a inventat nașterea și era strâns asociată cu lucrurile vii și în creștere. Ca zeiță-mamă, ea este mediatoarea disputelor dintre zei, cel mai faimos rol a fost acela în care zeița rezolvă dilema guvernării sirituale divine a Egiptului dacă Horus sau Set ar trebui să conducă Egiptul atunci când tribunalul zeilor nu putea decide. De asemenea, a devenit proeminentă ca zeiță funerară care veghea asupra morților. Statuia ei apare împreună cu cele ale lui Isis, Nephthys și Serket în mormântul lui Tutankhamon. Ea este zeița protectoare a lui Duamutef, unul dintre cei patru fii ai lui Horus care veghează asupra vaselor canopice din morminte și este, de asemenea, descrisă ca un judecător just al morților în Sala Adevărului.

Nekhbet - Era o zeiță protectoare sub forma unui vultur care păzea Egiptul de Sus. Ea a fost asociată cu Wadjet, protectorul Egiptului de Jos. Ele sunt identificate ca fiind „Cele Două Doamne”.

Nekheny - A fost un zeu protector sub forma unui șoim patron al orașului Nekhen în perioada predinastică (c. 6000-3150 î.Hr.). Atributele sale au fost în cele din urmă asimilate de Horus.

Neper - Era zeul boabelor, fiul zeiței recoltei Renenutet. El personifica porumbul și era asociat cu Osiris ca zeu al fertilității. Neper îl precede pe Osiris și este posibil să fi fost unul dintre zeii anteriori care prefigurează Mitul lui Osiris. Textul sicriului II.95 se referă la el ca la zeul „care trăiește după ce moare” iar inscripțiile îl asociază cu figura zeului care moare și învie înainte ca mitul lui Osiris să devină popular.

Nephthys - O zeitate funerară, unul dintre primii cinci zei născuți din Geb și Nut după crearea lumii, Nephthys era soția lui Set, sora geamănă a lui Isis și mama lui Anubis. Numele ei înseamnă „Stăpâna Clădirii Templului” sau „Stăpâna Casei” referindu-se la o casă sau un templu ceresc. Este înfățișată ca o femeie cu o casă pe cap. Nephthys este considerată în general și în mod incorect ca o zeitate minoră, când de fapt era fost adorată în tot Egiptul, din cele mai vechi timpuri până la sfârșitul ultimei dinastii care a condus Egiptul. Era considerată zeița laturii întunecate a luminii lui Isis, fără a avea o conotație negativă, ci doar de echilibru spiritual. Nephthys apare în mitul lui Osiris când ia forma lui Isis pentru a-l seduce pe Osiris, unde trădează locația corpului lui Osiris lui Set și pentru o ajuta pe sora ei să reînvie corpul regelui mort. Era cunoscută drept „Prietenul morților” pentru grija ei pentru sufletele celor morți din viața de apoi, rudele îndoliate și pe cei care se ocupau de procesul înmormântări. Bocitorii care încurajau exprimarea deschisă a durerii, erau cunoscuți ca „Zmeii lui Nephthys”. În textul Plângerile lui Isis și Nephthys, ea cheamă sufletul lui Osiris înapoi din morți. Acest text a fost recitat în mod regulat la festivaluri, slujbe și înmormântări în tot Egiptul.

Nu (Nun) și Naunet - Zeul Nu era personificarea haosului primordial din care a apărut lumea, iar Naunet este aspectul său feminin și consoarta sa. Nu este privit în mod obișnuit ca „Tatăl zeilor”, în timp ce Naunet face trimitere doar la Ogdoad, gruparea de opt zei primordiali, patru de gen masculin care se potrivesc cu patru de gen feminin, care reprezintă elementele primordiale ale creației. În unele mituri ulterioare, zeița Neith este asociată cu Nu.

Nut - Zeiță primordială a cerului care personifica baldachinul cerului, soția lui Geb (pământ), mama lui Osiris, Isis, Set, Nepththys și Horus cel Bătrân. După ce movila primordială s-a ridicat din apele haosului la creație, Atum (Ra) și-a trimis copiii Shu și Tefnut să creeze lumea. După ce aceștia s-au întors, a fost atât de fericit încât a vărsat lacrimi de bucurie care au devenit ființe umane. Pentru că aceste creaturi nu aveau unde să trăiască, Shu și Tefnut s-au împerecheat pentru a da naștere lui Geb (pământ) și Nut (cer). Relația lor intimă l-a deranjat Atum, care a împins-o pe Nut sus deasupra lui Geb unde a pironit-o acolo. De asemenea, a decretat că ea nu poate naște în nicio zi a anului. Thoth, zeul înțelepciunii, a jucat soarta ei cu Iah, zeul lunii, unde a câștigat lumina lunii care valora cât cinci zile pe care le-a transformat în zile. Nut a putut apoi să nască cei cinci copii ai ei în luna iulie în cinci zile consecutive, care nu făceau parte din planul original a lui Atum. În unele versiuni ale poveștii, Khonsu este cel care pierde pariul cu Thoth.

O

Ogdoad - Cei opt zei care reprezentau elementele primordiale ale creației: Nu și Naunet (apa); Heh și Hauhet (infinitul); Kek și Kauket (întuneric); Amon și Amaunet (secret, obscuritate). Conceptul de echilibru, atât de important pentru cultura egipteană, a fost încarnat în diferitele ogdoade ale zeilor/spiritelor egiptene ale locului.

Onuris (Anhur) - A fost un zeu al războiului și al vânătorii. Numele său înseamnă „Cel Care îl Aduce Înapoi pe Cel Îndepărtat”, și este o referire la povestea despre recuperarea Ochiului lui Ra din Nubia. În această poveste, Ochiul lui Ra iese din Egipt și se transformă într-un leu. Onuris vânează leul, îl capturează și îl returnează lui Ra, unde se transformă în zeița Mekhit, care devine apoi consoarta lui. Această poveste este un exemplu al motivului Zeiței îndepărtate în care Ochiul lui Ra se îndepărtează de zeul soare și apoi se întoarce (sau se întoarce singur) aducând transformare. Onuris era considerat un fiu al lui Ra și asociat cu zeul Shu. Imaginea lui (ca Anhur) a apărut pe steagul armatei egiptene în timp ce el îi conducea la război, îi proteja în luptă și îi aducea acasă în siguranță. El era zeul patron al armatei egiptene și al vânătorilor.

Osiris - Zeu și judecător al morților, unul dintre primii cinci zei născuți din Nut în zorii creației și unul dintre cei mai populari și durabili zei ai Egiptului. Numele lui înseamnă „Puternic” sau „Măreț”. Osiris a fost inițial un zeu al fertilității care a crescut în popularitate și influență prin Mitul Osiris în care este ucis de fratele său, Set, readus la viață de soția sa Isis, părinții cerului zeul Horus coboară în lumea de dincolo ca judecător al morților. În Cartea Egipteană a Morților, el este menționat frecvent ca judecătorul cel drept din Sala Adevărului care cântărește inimile sufletelor morților cu o pană albă a ma’at. El este un exemplu timpuriu al mitologiei morții și învierii lui Dumnezeu, aplicată ulterior persoanei lui Iisus Hristos. Regii egipteni s-au identificat cu Osiris în moarte, unde, de obicei el este descris ca o mumie (simbolizează moartea) cu pielea verde sau neagră (simbolizează fertilitatea regiunii Nilului și a vieții). Culul zeului Osiris era atât de popular încât oamenii din Egiptul antic plăteau ca după moarte trupurile lor să fie îngropate la Abydos, lângă complexul central al cultului său, iar cei care nu își puteau permite acest lucru plăteau pentru ridicarea unei pietre memoriale pentru ei sau pentru cei dragi lor la Abydos, având credința că apropierea de Osiris pe pământ facilita mai ușor accesul în paradis după moarte. Cultul său s-a contopit în mod natural cu cel al soției sale, iar Cultul lui Isis, cu simbolismul mântuirii, al vieții veșnice, al zeului care moare și reînvie și al fiului divin născut dintr-o mamă fecioară, avea să influențeze mai târziu dezvoltarea creștinismului timpuriu.

Osiris-Apis - Taurul Apis, asociat în mod tradițional cu zeul Ptah, a devenit asociat cultului lui Osiris pe măsură ce acesta a devenit tot mai popular. La Saqqara, preoții au început să se închine unui zeu hibrid pe care l-au numit Osiris-Apis, care era zeul sub formă de taur. Ca și în cazul taurului tradițional Apis era reprezentat ca un taur viu, fiind considerat o încarnare a zeului. Când taurul sacru a murit, aceta a fost mumificat cu aceeași grijă acordată unui rege.

P

Pakhet - Zeiță a vânătorii, avea trupul unei leoaice, iar numele ei înseamnă „Cea Care Zgârie” sau „Cea Care Sfâșie”. Ea a fost ua din consoartele a lui Horus și era asociată cu aspectele răzbunătoare ale lui Sekhmet și spiritul justițiar a lui Isis. Se credea că vânează noaptea și își îngrozește dușmanii.

Panebtawy - Copilul zeu, personificarea regelui ca fiu divin al lui Horus, și bineînțeles, ca copil al lui Horus. El era înfățișat ca un băiat tânăr, cu degetul la buze, prefigurând imaginea ulterioară a lui Harpocrates, versiunea greacă a copilului Horus. Numele lui înseamnă „Stăpânul Celor Două Țări”. Era fiul lui Tasenetnofret, o zeiță locală a Kom Ombo, care era o manifestare a zeului Hathor.

Pataikos - Zeități minore amuletice care reprezentau puterea zeului Ptah. Erau reprezentați ca zei-pitici fiind purtați pentru protecție sub formă de amulete.

Patruzeci și Doi de Judecători - Cele patruzeci și două de zeități care prezidau împreună cu Osiris, Thoth și Anubis judecata sufletului în viața de apoi. Odată ce sufletul își mărturisea faptele negative (Declarația de inocență), cei patruzeci și doi de judecători îl sfătuiau pe Osiris dacă mărturisirea trebuia să fie acceptată sau nu. Printre alte nume, aceștia mai erau chemați și Călătorul din Îndepărtare, Îmbrățișătorul de Foc, Demolatorul, Cel care Tulbură, Stăpânul Fețelor, sau Șarpele care aduce și dă.

Peteese și Pihor - Doi frați umani cunoscuți ca „fiii lui Kuper” care s-au înecat în fluviul Nil, lângă Dendur. Ca urmare a morții lor ei au fost zeificati datorită asocierii lor cu Osiris, și au slujit local ca zeități pentru protecție. Augustus Caesar a construit un templu în onoarea lor la Dendur, care este acum expus la Metropolitan Museum of Art din New York City. Reliefurile templului îi arată pe cei doi frați zei oferind daruri lui Isis.

Ptah - Unul dintre cei mai vechi zei egipteni care apare în prima perioadă dinastică (c. 3150-2613 î.e.n.), conform unor izvoare, cel mai probabil cultul lui datează din perioada predinastică (c. 6000-3150 î.e.n.). Ptah a fost marele zeu din Memphis, creator al lumii, stăpân al adevărului și zeul principal al orașului Memphis și al împrejurimilor, c. 3000 î.Hr. Ptah a fost inițial figura centrală care a stat pe movila primordială a ben-benului la crearea lumii. El a fost probabil un zeu al fertilităţii timpurii şi este asociat cu arborele moringa, într-un mit timpuriu se spune că îi plăcea să se odihnească sub el. El a fost zeul patron al sculptorilor și meșteșugarilor, precum și al constructorilor de monumente, deoarece se credea că ar fi sculptat pământul. Uneori, zeul Ptah era identificat sub numele de Ptah-Nun sau Ptah-Naunet, făcându-se referire la aspectul său creator, asociindu-l cu substanțele primordiale ale Ogdoadei. El este înfățișat ca un bărbat mumificat, purtând un acoperământ care ține sceptrul autorității Was, cu simbolurile ankh și djed în partea de sus.

Ptah-hotep - Autor al unuia dintre cele mai faimoase Texte de Înțelepciune, care a fost zeificat după moartea sa și onorat cu propriul său cult.

Ptah-Sokar-Osiris - Un zeu hibrid al acestor trei asociat cu creația, moartea și renașterea. Închinat în perioada Regatului de Mijloc (2040-1782 î.Hr).

Q

Qebhet - Vezi Kabechet

Qebehsenuef - Era un zeu protector, unul dintre cei patru fii ai lui Horus care proteja vasul canopic cu intestine. El superviza vestul, avea forma unui șoim și era supravegheat de Serket.

Qudshu (Qadesh) - Zeiță siriană a iubirii, consoarta zeului războiului Reshep, integrată în cultul egiptean din timpul Regatului Nou (1570-1069 î.Hr.). Era zeița plăcerilor sexuale și a extazului sacru fiind asociată cu Hathor, Anat și Astarte. Numele ei înseamnă „Sfânta” și este întotdeauna reprezentată ca o femeie zveltă goală care ține simbolurile erotismului și fertilității: flori de lotus în mâna dreaptă și șerpi sau tulpini de papirus în mâna stângă. Qudshu era venerată la nivel național în tot Egiptul. Cultul ei a recreat căsătoria sacră dintre Qudshu și Reshep, un ritual asociat mult timp cu Cultul Ishtar/Inanna din Mesopotamia și Astarte din Fenicia.

R

Ra (Atum sau Re) - Marele zeu soare din Heliopolis al cărui cult s-a răspândit în tot Egiptul antic, devenind foarte popular în timpul Dinastiei a V-a (2498-2345 î.Hr). Piramidele din Giza sunt asociate cu Ra ca domn suprem și zeu creator care stăpânea asupra pământului celor vii și al morților. El își conduce corabia solară peste ceruri ziua, descoperindu-și cu fiecare avansare a soarelui pe cer un alt aspect al său, ca mai apoi, seara, să se scufunde în lumea de dincolo, unde corabia era atacată de șarpele primordial Apep (Apophis) fiind apărat de ceilalți zei și sufletele morților îndreptățiți. Zeul Ra a fost printre cei mai importanți și populari zei ai Egiptului antic. Chiar și atunci când cultul zeului Amon a devenit foarte pupular, poziția lui Ra nu a fost afectată, ca mai apoi să fuzioneze cu Amon pentru a deveni Amon-Ra, zeul suprem.

Raettawy (Raet sau Raet-Tawy) - Zeița Raettawy era aspectul feminin al lui Ra. Ea este asociată cu Hathor și este descrisă ca fiind foarte asemănătoare cu Hathor, ținând ureul pe cap cu discul solar, iar uneori cu două pene deasupra discului.

Ra-Harakhte (Raharakty sau Ra-Harakhty) - Era o combinație de zeu șoim al zeilor Ra și Horus care personifica soarele la cele două orizonturi, răsărit și apus. „Harakhte” înseamnă „Horus al Orizontului”. El este înfățișat ca un bărbat cu cap de șoim purtând discul solar pe post de coroană.

Renpet - O zeiță care personifica anul. Ea este reprezentată în inscripții printr-o ramură crestă de palmier care semnifică trecerea timpului, imaginea hieroglifică pentru „an”. Ea nu avea cult sau templu formal, dar era parte integrantă a înțelegerii egiptenilor asupra timpului: ce era îmbibat, ca orice altceva, cu personalitate și vitalitate.

Renenutet (Renenet sau Ernutet) - Era zeiță foarte importantă în viața religioasă a egiptenilor, fiind descrisă ca o cobră sau o cobră în creștere cu cap de femeie. Numele ei înseamnă „Șarpele Care Hrănește” și era zeița alăptării și a creșterii copiilor. În timp, ea a devenit strâns asociată cu Meskhenet, zeița nașterii și a destinului, chiar depășind-o în atribute, pentru că determina durata vieții unei persoane și evenimentele semnificative prin care urma să treacă. Alături de Meskhenet, ea a fost asociată și cu Neith și uneori portretizată ca fiind mama lui Osiris, cu Isis ca soția lui Osiris și mama lui Horus, sau consoarta lui Atum. În viața de apoi ea apărea ca „Doamna Justificării”, legând-o de zeița Ma’at. Se credea că ea protejează hainele purtate de rege în viața de apoi fiind cunoscută și sub numele de „Doamna Robelor”. În această calitate, ea apărea ca o cobră care sulfa foc pentru a alunga dușmanii regelui. Ea a fost și o zeiță a cerealelor cunoscută drept „Doamna Câmpurilor Fertile” și „Doamna Grânarelor” care proteja recoltele și a fost mama lui Nepri, zeul cerealelor. Ca zeiță a fertilității, ea era în continuare legată de fluviul Nil și de inundații fiind în acest fel asociată cu Hapi, zeul noroiului fertil al Nilului.

Reret - Era o zeitate protectoare sub forma unui hipopotam, al cărui nume înseamnă „Scroafă”. Ea reprezenta constelația Draco și era o protectoare a corabiei solare în timp ce călătorea prin lumea de dincolo. Ca constelație, ea este uneori cunoscută sub numele de Reret-weret ("Marea Scroafă") și a fost denumită Stăpâna Orizontului. Ea este asociată cu binecunoscuta zeiță hipopotam Taweret, de asemenea ca zeiță a cerului și forță protectoare împreună cu Hathor și Nut.

Reshep - Un zeu sirian al războiului integrat în cultul egiptean în perioada Regatului Nou (1570-1069 î.Hr.). El a fost consoarta zeiței plăcerilor sexuale și a extazului sacru Qudshu (Qadesh) fiind adorat împreună cu ea într-o triadă care includea și zeul fertilității Min. Căsătoria sacră a lui Qudshu și Reshep a fost reconstituită de adepții lor, legând cultul de cel al lui Inanna/Ishtar din Mesopotamia, care cu mult înainte practicau același ritual. Pe Reshep îl găsim în același timp prezent în iconografia Mesopotamiană prin identificarea sa cu zeul războiului mesopotamian Nergal. Ca zeu al ciumei, el este conectat și cu Set, zeul haosului și al deșerturilor aride. Reshep este reprezentat în uniformă ca un războinic puternic care ține în mână o bâtă de luptă ridicată, purtând pulpană și barbă lungă în stil mesopotamian.

Ruty - Zeii leu gemeni care reprezentau orizonturile estic și vestic. Numele lor înseamnă „Pereche de Lei”. Ei au fost inițial asociați cu Shu și Tefnut ca zeități ale cerului, iar în cele din urmă au devenit asociați cu Ra și corabia solară.

S

Sah - Zeu astral, personifica constelația Orion, de obicei era asociat cu Sothis (Sopdet) ca reprezentare a formelor astrale ale zeilor Osiris și Isis. În Textele Piramidelor El este numit „Tatăl zeilor” și juca un rol important în ritualurile funerare, unde îl întâmpina pe rege în viața de apoi. Cunoscut și ca „Locuitorul din Orion”, Textul Piramidei, capitolul 186, salutare sufletului: „În numele locuitorului din Orion, cu un anotimp pe cer și un anotimp pe pământ” care poate fi înțeles ca „un anotimp pe cer după un anotimp pe pământ”. Sah este înfățișat ca un bărbat care ține în mâini ankh și sceptrul stând într-o barcă înconjurată de stele pe cerul nopții.

Satis (Satet sau Satit) - A fost zeița graniței de sud a Egiptului cu Nubia și era asociată cu insula Elephantine din regiunea Aswan. Numele ei apare pentru prima dată pe vasele de piatră de la Saqqara, care erau au fost depozitate în camerele inferioare ale piramidei în trepte a lui Djoser (c. 2670 î.Hr.), se crede că aceasta era o zeiță mai veche din perioada predinastică a Egiptului (c. 6000-3150 î.Hr.). În anumite tradiții zeița Satis este considerată ca fiind consoarta lui Khnum, zeul Nilului la Elephantine. Egiptenii credeau că fluviul își are originea acolo și că aceasta era asociată cu motivul Ochiul lui Ra și al Zeiței din Îndepărtare iar în unele povești se întoarcea de la mare distanță pentru a transforma. În această calitate, ea este legată de inundațiile periodice ale Nilului. Ea este, de asemenea, legată de Sothis (Sopdet), personificarea stelei Sirius a cărei apariție pe cerul nopții anunța inundațile. Este înfățișată ca o femeie care poartă Coroana Albă a Egiptului Superior cu o cunună de antilope.

Sebiumeker - Era un zeu protector și cu importanță majoră în Meroe, Kush venerat ca zeu al procreării și fertilității. Zeul Sebiumeker este asociat cu Atum având atribute de creator și este posibil să fi fost zeul suprem al panteonului din regiunea Sudanului de astăzi. Statuia lui, împreună cu un alt zeu pe nume Tabo, se găsea adesea lângă uși, de aici interpretarea că a fost un zeu protector. S-ar putea să nu fi fost așa, și totuși, plasarea lui la uși ar fi avut o anumită semnificație în legătură cu transformarea, mai ales când era plasată la ușile templelor.

Sed - A fost o zeitate şacal mai veche al cărui nume apare pentru prima dată pe Piatra Palermo din timpul dinastiei a V-a (2498-2345 î.Hr.), dar este posibil să fi existat cu mult mai înainte. El a fost protectorul regalității și a regelui în mod particular. El prezida Festivalul Sed (cunoscut și sub numele de Festivalul Heb-Sed) care avea loc la fiecare treizeci de ani de domnie a regelui cu scopul de al întineri pe acesta. El a fost în cele din urmă asimilat de Wepwawet sau s-ar putea ca Wepwawet (al cărui nume înseamnă „Deschizătorul Căilor”) să fi fost pur și simplu unul dintre epitetele lui Sed care au devenit foarte populare. Ca protector al regelui divin, Sed a fost asociat cu justiția și astfel legat de zeița Ma'at.

Sefkhet-Abwy (Safekh-Aubi) - Vezi Seshat.

Sekhmet - Una dintre cele mai importante zeițe ale Egiptului antic. Sekhmet era o zeitate leonină, reprezentată de obicei ca o femeie cu cap de leoaică. Numele ei înseamnă „Puternic” de obicei interpretat ca „Femeia Puternică”. Sekhmet era o zeiță cu puteri distructive, o zeiță a vindecării, a vântului din deșert și a brizelor răcoroase. Era fica lui Ra care apare într-una dintre cele mai importante povești cu privire la motivul Ochiul lui Ra/Zeița din Îndepartare. Când Ra nu a mai putut suporta omenirea, l-a trimis pe Sekhmet să o distrugă. Ea a devastat aproape tot pământul până când ceilalți zei l-au implorat pe Ra să o oprească înainte ca oamenii să fie distruși complet. Ra a folosit un vas de bere de culoare roșie pentru a stârni pofta de sânge a lui Sekhmet, a pus vasul la Dendera unde a băut și a căzut într-un somn adânc; când s-a trezit Hathor era binevoitor. Cu toate acestea, Sekhmet a continuat să existe în forma ei leonină fiind zeitatea patroană a armatei datorită puterii ei de distrugere și răzbunare. În acest sens ea a fost cunoscută drept „Cea Puternică a Nubienilor”, dar care a adus și dezastre naturale. Ciumele erau cunoscute sub denumirea de „Mesagerii lui Sekhmet” sau „Măcelarii din Sekhmet”. În același mod în care putea să aducă vânturile deșertului, le și putea îndepărta. La fel și în cazul ciumei ea putea să videce de ciumă, fiind cunoscută în această calitate drept „Stăpâna Vieții” (era invocată frecvent de către medicii antici în incantații de vrăji și vindecare). Era strâns asociată cu alte zeități leonine precum Bastet și Pakhet și se credea că este aspectul agresiv și violent al zeiței Mut.

Sepa - Un zeu protector sub forma unui centipede cu cap de măgar sau coarne, cunoscut și sub numele de „Centipedul lui Horus”. El era venerat ca zeitatea care proteja de mușcăturile de șarpe iar anumite forme ale cultului Sepa erau practicate încă din în perioada predinastică (c. 6000-3150 î.Hr.). El a avut propriul templu la Heliopolis, unde era asociat cu Osiris într-o formă mumificată, simbolizând puterile sale protectoare în viața de apoi.

Serapis - A fost un zeu hibrid creat de Ptolemeu I Soter al Egiptului (r. 323-283 î.Hr.), primul conducător al dinastiei Ptolemaice (323-30 î.Hr.), și ultima dinastie care a condus Egiptul înainte de a trece sub guvernarea Romană. Serapis era un amestec dintre zeul Osiris și zeul Apis, dar caracterul și atributele sale erau un amestec a acestor două zeități egiptene și a zeilor greci Zeus, Helios, Dionysius, Hades și Asklepius. Acesta era zeitatea supremă venerată la faimosul Serapeum din apropierea Bibliotecii din Alexandria. Ptolemeu I dorea să creeze genul de societate multiculturală începută de răposatul său comandant și model Alexandru cel Mare, iar în acest sens zeul Serapis era o componentă importantă. Serapis era un amestec complet de idealuri egiptene și grecești care se potriveau tipului de societate pe care Ptolemeu o promova.

Seret - O zeiță protectoare leonină, probabil din Libia. Ea este menționată doar într-o inscripție din timpul Dinastiei a V-a (2498-2345 î.Hr.) ca zeiță a unei regiuni Egiptene locuită în principal de libieni - a treia nome (provincie) a Egiptului de Jos. La fel ca celelalte zeități leonine, ea este o zeiță protectoare feroce a adepților săi și răzbună greșelile făcute acestora.

Serket (Selket, Serqet sau Serkis) - A fost o zeiță protectoare, și în același timp o importantă zeiță funerară. Originile cultului ei fiind probabil în perioada predinastică (c. 6000-3150 î.Hr.) unde este menționată pentru prima dată în timpul primei dinastii a Egiptului (c. 3150-2890 î.Hr.). Ea este cel mai bine cunoscută pentru statuia ei de aur găsită în mormântul lui Tutankhamon. Serket a fost o zeiță scorpion reprezentată ca o femeie cu un scorpion pe cap și brațele întinse într-o ipostază de protecție. Este posibil să fi fost o Zeiță Mamă timpurie care a evoluat într-o zeitate care proteja oamenii (în special copiii) de veninul de scorpion iar mai târziu de orice fel de venin. O poveste cunoscută sub numele de Isis și cei șapte scorpioni relatează cum Isis a fost odată insultată de o femeie bogată, iar Serket, trimițînd pe cei șapte scorpioni ca gărzi de corp a lui Isis, a poruncit unuia dintre scorpioni să-l înțepe pe fiul femeii. Băiatul urma să moară din cauza veninului, dar Isis l-a salvat și a iertat-o ​​pe femeie. Ulterior, Serket a urmat exemplul de zeiță iertătoare al lui Isis, protejând copiii de scorpioni. Preoții ei erau în mare parte medici care îi invocau numele în timpul ceremoniei de vindecare. În lumea de dincolo zeița ajuta la călăuzirea sufletelor morților către paradis și le proteja în momentele de primejdie din timpul călătoriei. Împreună cu Isis, Neith și Nephthys, vegheau asupra celor Patru Fii ai lui Horus în timp ce păzesc viscerele morților din morminte.

Seshat (Sefkhet-Abwy sau Safekh-Aubi) - A fost zeița scrisului, a cărților, a inscripțiilor și a măsurătorilor. Numele ei înseamnă „Femeia Scrib” și era consoarta lui Thoth, zeul înțelepciunii și al scrisului (deși uneori este înfățișată ca fiica zeului Thoth). Ea este patrona bibliotecilor, atât publice, cât și private, și era cunoscută sub numele de „ceea care este cea mai importantă în Casa Cărților”. Ea a fost, de asemenea, zeița patronă a scribilor. În calitate de zeiță a măsurătorilor, ea se asigura că regele măsura corect construirea templelor și a monumentelor și îl asista la măsurătorile pentru ritual. Ea este menționată pentru prima dată în cea de a II -a dinastie (c. 2890-2670 î.Hr.) unde îl ajută pe faraonul Khasekemwy în acest sens. Asocierea ei cu slujba măsurătorilor și a număratului a făcut-o în cele din urmă patrona constructorilor, arhitecților și a celor care se ocupau de contabilitatea vitelor, a animalelor în general și a captivilor de război. Deși nu a avut niciodată un templu al ei; așa cum observă egiptologul R.H. Wilkinson, „în virtutea rolului ei, în ceremoniile de ctitorire, ea a făcut parte din fiecare clădire a templului” (167). Este înfățișată ca o femeie purtând o piele de leopard peste robă, cu o bentiță care ține un băț cu o stea deasupra. Ea ține un instrument de scris în mâna dreaptă și tulpina crestă a palmei reprezentând trecerea anilor în mâna stângă.

Set (Seth) - Zeul războiului, haosului, furtunilor și ciumei. Numele său înseamnă „Provocator al Confuziei” și „Distrugător”. El este reprezentat ca o fiară roșie cu copite despicate și coadă bifurcată fiind considerat prototipul Diavolului din iconografia creștină de mai târziu. Set a fost inițial un erou-zeu care a alungat șarpele Apep (Apophis) din corabia zeului soare pe care îl ucidea în fiecare noapte. Set a fost un zeu al deșertului care aducea vânturile rele ale deșertului în valea luxuriantă a Nilului și era asociat cu țări și oameni străini. Soțiile sale erau Anat și Astarte, amândouă zeițe asociate cu războiul și ambele din țări străine, precum și Taweret, blânda zeiță protectoare a nașterii și fertilităţii. Set este adesea caracterizat ca fiind „rău” și manifesta multe aspecte malefice, dar nu era perceput de egipteni ca o întruchipare a răului sau a întunericului. El era mai degrabă văzut ca un echilibru necesar pentru zei precum Osiris și Horus, care reprezentau toate lucrurile nobile și bune, fertilitatea, vitalitatea și eternitatea. Set este cel mai bine cunoscut drept primul ucigaș din lume din Mitul lui Osiris, unde își ucide fratele pentru ai lua tronul. Isis îl readuce la viață pe Osiris, dar, pentru că este incomplet coboară în lumea de dincolo ca Stăpân al morților. Isis dă naștere fiului lui Osiris, Horus, care este crescut și pregătit pentru reluarea tronului. Luptele dintre ei, care au durat optzeci de ani, sunt descrise în textele Luptele lui Horus și Set, și sunt decise, intr-o versiune de către Isis, în timp ce în altă versiune, de către Neith, cu victoria lui Horus și declarat rege de drept iar Set este exilat în pustiul deșertului.

Shay (Shai) - Zeitate care în Egiptul antic personifica destinul. Shay guverna destinul personal, prin urmare, era asociat cu zeițe precum Meskhenet și Renenutet. La fel ca în cazul zeului destinelor la grecii antici, nimeni nu putea modifica sau rezista deciziilor lui Shay. Savantul Wilkinson citează un text cunoscut sub numele de Instrucțiunile lui Amenemopet, unde afirmă: „Nimeni nu poate ignora pe Shay” (128). Această afirmație simbolizează principala caracteristică a lui Shay: inevitabilul. Această zeitate este descrisă ca fiind prezentă la cântărirea inimii sufletului în viața de apoi sau ca un om care stă într-o postură de așteptare. În timpul dinastiei Ptolemaice (323-30 î.Hr.), când zeii egipteni au fost elenizați, el era cunoscut sub numele de Agathodaimon, zeitatea șarpe care putea spune viitorul.

Shed - Era un zeu protector care proteja împotriva vătămărilor fizice cauzate de animale sălbatice sau dușmani ucigași. Era invocat de vânători și soldați și era cunoscut sub numele de „Cel care Salvează” și „ Cel care Încântă”. De asemenea era și stăpânul animalelor sălbatice și al armelor, și astfel le putea controla pe ambele pentru a proteja persoana care îi invoca numele. În același timp era invocat ca protecție împotriva vrăjilor magice făcute de dușmanii cuiva, eventual, împotriva demonilor sau fantomelor. El este înfățișat ca un tânăr cu capul ras, cu excepția unei părți laterale acoperită, care denotă tinerețe, și poartă o tolbă cu săgeți. Adesea prinde șerpi în mâini ca și cum i-ar zdrobi. În cele din urmă, atributele sale au fost asimilate de Horus, deși era încă venerat de oameni în casele lor prin intermediul amuletelor.

Shentayet - O zeiță protectoare obscură al cărei nume înseamnă „Văduva” și a fost asociată cu acel aspect al lui Isis în care și-a pierdut soțul și apoi l-a readus la viață. Această caracteristică a fost denumită Isis-Shentayet. Foarte probabil era invocată ca o protectoare a văduvelor, dar referirile la ea sunt rare, Isis și-a îndeplinit acest rol așa cum a făcut-o cu multe alte zeități.

Shepet - Zeiță protectoare care avea aspectul zeităților hipopotamice, perecum Reret sau Taweret, venerate la Dendera. În iconografia antică egipteană ea apare ca oricare dintre aceste două zeități, dar cu cap de crocodil.

Shesmetet - O zeiță leonină protectoare cunoscută sub numele de „Doamna din Punt”, probabil o zeiță foarte importantă pentru aceștia, a fost adusă în Egipt în urma relațiilor comerciale cu ținutul Punt. Ea este în general privită ca un aspect al lui zeiței Bastet sau Sekhmet, dar este foarte posibil să fi fost o zeitate mult mai veche ale cărei atribute au fost asimilate de zeițele leoniene de mai târziu. Numele ei este menționat încă din timpul primei dinasti (c. 3150-2890 î.Hr.), aceasta este reprezentată aplecată pe însăși brâul Shesmetet, o centură de mărgele, purtată de regii vremii. De obicei înfățișată ca o femeie cu cap de leu.

Shezmu - Zeul vinului, iar mai târziu și zeul parfumului și al belșugului, acesta personifica aspectele pozitive și negative ale beției. Shezmu este descris în Textul Piramidei 403 ucigând și gătindu-i pe zei pentru plăcerea regelui, iar în Regatul de Mijloc (2040-1782 î.Hr.) se credea că chinuie sufletele celor morți, în timp ce „ pe cei blestemați îi ținea prinși înr-un lasou pentru sacrificare, strvind capetele lor ca pe struguri într-o imagine sângeroasă a distrugerii”. (Wilkinson, 129). În timp, percepția negativă despre acest zeu a fost schimbată de unii preoți ai cultului încercând să scoată în evindență latura lui benignă și pașnică de stăpân al teascului de vin, ca mai târziu, în evoluția cultului imaginea lui să fie îmbunătățită și mai mult devenit asociat cu uleiurile și parfumurile.

Shu - Zeul primordial al aerului al cărui nume înseamnă „Vid”. S-a născut la începutul creației lui Atum (Ra) și a fost trimis să creeze lumea împreună cu sora lui Tefnut (zeița umidității). Cei doi au lipsit atât de mult încât lui Atum i s-a făcut dor de ei trimițîndu-și ochiul (Ochiul lui Ra) în căutarea lor. Când ochiul s-a întors cu ei, Atum a fost atât de fericit încât lacrimile lui s-au transformat în ființe umane. Apoi, el și Tefnut s-au împerecheat dând naștere lui Geb (pământ) și Nut (cer) după care Atum i-a îndepărtat unul de celălalt, oferind oamenilor un loc unde să trăiască. Ceața i-a fost atribuită ca fiind drept „Lacurile lui Shu”, iar norii ca fiind „Oasele lui Shu”, de asemenea, a fost asociat cu lumina și luminozitatea. În acest sens, el a ajuns să fie legat de Thoth și Khonsu, ambele zeități asociate cu luna, din cauza luminii reflectate de lună.

Sia - Zeul care personifica percepția și gândirea, reprezentate de inimă (locașul emoției, gândului și caracterului). Sia forma o diadă cu Hu (reprezentând limba), personificarea autorității cuvântului rostit și o triadă cu Hu și Heka, zeul magiei și al medicinei, dar și forța primordială din univers care a împuternicit viața și susținea ma'at. Sia reprezenta intelectul, în timp ce Hu a simboliza cuvântul lui Ptah (sau Atum), care transfoma gândul în realitate, în timp ce Heka era forța de bază care le dădea putere. Sia este înfățișat ca un bărbat care stă în partea dreaptă a lui Ptah (mai târziu, Atum/Ra) ținând sulul de papirus. În Valea Regilor, el este văzut în picturi ca membru al echipajului de la bordul corabiei solare a lui Ra.

Sky Bull (Zeul Bou Al Cerului) - Zeu protector care guverna cerurile și viața de apoi, cunoscut și sub numele de „Taurul Vestului” pentru asocierea sa cu viața de apoi. În mod obișnuit, se înțelege că este partenerul celor șapte vaci alături de care sunt reprezentate.

Sobek - A fost o importantă zeitate protectoare reprezentată sub forma unui crocodil sau a unui om cu cap de crocodil. Sobek era un zeu al apei, dar în același timp asociat și cu medicina, în mod special cu chirurgia. Numele său înseamnă „Crocodil” și era stăpân al mlaștinilor și al tuturor locurilor umede din Egiptul antic. Conform Textului Piramidelor se presupune că era fiul lui Neith și a fost adorat pe scară largă din timpul Vechiul Regat (c. 2613-2181 î.Hr.) până la sfârșitul ultimei dinastii. Ca zeu al ținuturilor umede, el era asociat cu fertilitatea și procrearea, dar ca zeu crocodil era asociat și cu moartea neașteptată. Se spune că Sobek era un zeu capricios care obișnuia să despartă soțiile de soți lor. Sobek trăia pe un munte mitic la marginea orizontului, de unde guverna. Din acest punct de vedere era legat de autoritatea regelui, deoarece el însuși era stăpânul unui domeniu. Această legătură cu orizontul l-a asociat cu Ra și a condus la forma lui Ra cunoscută sub numele de Sobek-Ra. Sobek este unul dintre cei mai cunoscuți zei ai Egiptului antic și era extrem de popular în timpul său. Preoții acestui zeu țineau crocodili vii în temple, care erau hrăniți din belșug cu cele mai bune bucăți de carne și tratați mai bine decât multe ființe umane ale vremii. Când acești crocodili mureau erau mumificați și îngropați la fel cu toată cinstea acordată unei persoane. De asemenea, acesta era asociat cu Nilul despre care se spunea că iese ca sudoarea lui Sobek.

Sokar (Seker) - Era un zeu-șoim protector din Memphis, care a fost inițial o zeitate agricolă și una dintre cele mai vechi din Egipt. Festivalul închinat acestui zeu este unul dintre cel mai vechi eveniment religios care mai târziu a fuzionat cu Festivalul Khoiak al lui Osiris, și a continuat să fie sărbătorit de-a lungul istoriei Egiptului. El a evoluat de la un zeu al agriculturii și al creșterii la zeul meșteșugarilor și gardianul necropolei din Memphis după ce Osiris a devenit mai popular. Sokar este adesea descris ca o movilă funerară înconjurată de capete de șoim, ca un șoim sau ca un om cu cap de șoim. El este asociat cu viața de apoi ca gardian al intrării în lumea de dincolo și cu zeul care poartă sufletul regelui decedat în corabia sa către paradis. În timp, el a devenit asociat cu Ptah și apoi cu Osiris pentru a se combina în cele din urmă prin Regatul Mijlociu (2040-1782 î.Hr.) devenind Ptah-Sokar-Osiris, transformâdu-se într-o zeitate funerară hibridă care prezida viața de apoi.

Sons of Horus (Fiii lui Horus) - Vezi Cei Patru Fiii a lui Horus.

Sopdu (Soped sau Sopedu) - A fost un zeu protector al graniței de Est a Egiptului care proteja avanposturile și soldații de la frontieră. El este înfățișat ca un șoim cu un biț peste aripa dreaptă sau ca un bărbat cu barbă purtând o coroană cu două pene. Sopdu a fost asociat cu Horus și cu regele zeificat în forma sa astrală. Egiptologul britanic Wilkinson scrie: „Se spune că regele decedat, în rolul său de Osiris-Orion, o lasă însărcinată pe Isis ca stea Sothis și va da naștere lui Horus-Sopdu” (211). Pe tărâmul pământesc, el se asigura că resursele adecvate ajung la garnizoanele de la granița de Est și îl ajuta pe rege să stăpânească populațiile native din acele regiuni.

Sothis - Era personificarea stelei Sirius („steaua câinelui”) a cărei apariție anunța inundațiile anuale ale Nilului. A fost adorată ca zeiță-vacă în perioada predinastică (c. 6000-3150 î.Hr.) asociată cu Sirius. Ea era consoarta lui Sah, care personifica constelația Orion, și erau asociați cu Osiris și Isis. În acest rol, ea a fost mama zeului Sopdu iar în felul acesta se folosea de influiența protectoare a acestuia. De asemenea, ea a fost asociată cu Satis, care era legată de inundațiile Nilului ca parteneră a lui Khnum. În reprezentările timpurii ale lui Sothis ea apare ca o vacă cu o plantă între coarne, în timp ce iconografiile ulterioare o descriu ca pe o femeie purtând Coroana Albă a Egiptului Superior cu coarne pe cap sau pene cu o stea cu cinci colțuri deasupra ei. Ea este identificată din ce in ce mai mult cu Isis iar în cele din urmă a fost asimilată complet de această zeiță. Isis se referă la ea însăși ca Sothis într-o copie a textului din Plângerile lui Isis și Nephthys din timpul dinastiei Ptolemaică (323-30 î.Hr.), demonstrând o asimilarea aproape completă la acel moment.

Sufletele lui Nekhen și Pe - Erau spirite protectoare, considerate sufletele ancestrale ale orașului Nekhen din Egiptul de Sus (cunoscut și ca Hierakonopolis) și orașului Pe din Egiptul de Jos (cunoscut și ca Buto). Aceste spirite au unit simbolic Egiptul de Sus și de Jos și îl slujeau pe faraon în timpul vieții până la moarte. În timpul vieții, faraon era identificat cu Horus și spiritele îl încurajau, iar după moartea acestuia era asociat cu Osiris, pe care sufletele îl plângeau și îl onorau. Sufletele lui Pe sunt reprezentate ca bărbați cu capete de șoim, iar cele ale lui Nekhen erau cu cap de șacal. Ambele sunt văzute în inscripțiile mormintelor regilor îngenunchiați pentru a onora sosirea regelui decedat în viața de apoi.

Star Deities (Zeități Stelare) - Zei și zeițe identificate cu cerul nopții. Până în timpul Regatului de Mijloc (2040-1782 î.Hr.), egiptenii identificaseră cinci dintre planetele pe care le numeau „Stele care nu cunosc odihnă” și erau asociate cu zei: numitul Mercur „Sebegu” (o formă a zeului Set); Venus („Cel care traversează” și „Zeul dimineții”); Marte ("Horus al Orizontului" și "Horus cel Roșu"); Jupiter („Horus care limitează cele două pământuri”); Saturn ("Horus Taurul Raiului "). Mai mult, steaua Sirius a fost asociată cu Sothis și apoi cu Isis, în timp ce Orion îl reprezenta pe zeul Sah, „Tatăl zeilor”. Apariția lui Sirius vestea revărsarea Nilului, promisiunea fertilității și reprezenta natura ciclică a existenței astfel ajungând să fie asociat cu Osiris, zeul muribund care reînvie și Isis, cea care l-a reînviat. Atunci stelele au fost numite „Următorii lui Osiris” care navigau pe cerul nopții în conformitate cu modelul divin. Sah și Sothis din ceruri reflectau cuplul divin Osiris și Isis și zeul Sopdu, (fiul lui Sothis), forma astrală a lui Horus. Astfel, cerul nopții spunea poveștile celor mai semnificative tradiții ale culturii egiptene și îi asigura pe oameni de eternitate în prezența zeilor atunci când ei se uitau la stele.

Sutekh - Numele semitic pentru zeul Set (Seth), adus în religia Egipteană în timpul celei de-a doua perioade intermediare (c. 1782-1570 î.Hr.) de către ”prinți din țări străine” cunoscuți sub numele de Hicsoși. Hicsoșii l-au identificat pe Set cu aspectul războinic al zeului lor Baal. Set a fost denumit Sutekh în timpul domniei lui Ramses al II-lea (1279-1213 î.Hr.) și era invocat ca avangardă în campanile militare.

T

Ta-Bitjet - A fost o zeiță protectoare specializată împotriva mușcăturilor și înțepăturilor otrăvitoare. Această zeiță era frecvent invocată în vrăji de vindecare și asociată cu zeița Serket. În cele din urmă, Ta-Bitjet a fost asimilată de Isis.

Tasenetnofret - A fost o zeiță protectoare a lui Kom Ombo al cărei nume înseamnă „Sora cea bună” sau „Sora cea frumoasă”. Ea a fost o manifestare locală a zeiței Hathor, consoarta lui Horus și mama lui Panebtawy.

Tatenen - A fost un zeu terestru care personifica movila primordială în timpul creație și era simbolul țării Egiptului. Cel mai probabil, este același zeu numit Khenty-Tjenenet din perioada Vechiului Regat (c. 2613-2181 î.Hr.). De asemenea a fost adorat la Memphis în timpul Regatului de Mijloc (2040-1782 î.Hr.) și a continuat să fie venerat în acea regiune permanent de-a lungul istoriei Egiptului antinc. Asocierea sa cu movila primordială l-a legat de Ptah și, prin Ptah, de Atum și Ra, celelalte nume asociate zeului creator/zeul soarelui. Tatenen era un zeu bisexual, denumit într-un text „Mama tuturor zeilor”.

Taweret (Tauret) - O zeiță protectoare sub forma unui hipopotam, cea mai faimoasă zeitate hipopotam din Egiptul antic, asociată atât cu Isis cât și cu Hathor. Taweret este o zeiță a nașterii și fertilității care a foarte populară de-a lungul istoriei Egiptului. Ea era invocată în mod regulat pentru protecția copiilor și ajutor în timpul sarcinii și nașterii. Vechii egipteni au observat că femela hipopotam este extrem de protectoare față de puii ei, ceea ce a condus la forma acestei zeițe. Masculul hipopotam este foarte agresiv și considerat unul dintre cele mai periculoase animale din Egipt, așa că a fost asociat cu zeul Set, trimițând la asocierea sa cu Taweret ca parteneră a lui Set, chiar dacă cele două zeități nu aveau nimic în comun. Taweret este strâns asociată cu Hathor și numită „Adepta lui Horus”, ambele care o îndepărtează de Set. Ea este mai mult identificată ca fiind consoarta zeului pitic Bes, zeul nașterii, sexualității, umorului și războiului. La fel ca Bes, Taweret era reprezentată pe articole de uz casnic, cum ar fi mobilier, cutii cosmetice, oale, linguri și în imaginile din case, asociate cu fertilitatea.

Tayet (Tait) - Zeița țesăturilor care furniza hainele regelui. Ea a fost adorată în timpul Vechiul Regat (aproximativ 2613-2181 î.Hr.) unde era reprezentată ca păzind capul regelui, protejându-l după moarte, adunându-i oasele și se asigura că acesta era bine primit de către ceilalți zei în viața de apoi. Mai târziu a devenit asociată cu îmbălsămarea și s-a spus că țesea pânza pentru corturile de îmbălsămare și, mai târziu, bandajele folosite pentru învelirea mumiei care erau cunoscute sub numele de „împachetări din mâinile lui Tayet” care o asociau cu Nephthys.

Tefnut - Zeița umidității, sora lui Shu, fiica lui Atum (Ra) prezentă la crearea lumii. Shu și Tefnut au fost primii doi zei Atum creați fie prin împerecherea cu umbra lui, fie prin scuipat. Egiptologul R. H. Wilkinson avea să notează că numele ei reprezintă sunetul scuipatului și era adesea reprezentată „în textele târzii de o pereche de buze și scuipat ” (183). Ea este zeița atmosferei lumii inferioare și pământului, la fel cum Shu este zeul atmosferei superioare de deasupra pământului. Tefnut este mama lui Geb (pământ) și Nut (cer) care s-au născut pentru ca ființele umane să aibă unde să locuiască. Aceasta este cel mai adesea descrisă ca o femeie șezând cu cap de leu sau un șarpe cu cap de leu.

Tenenit (Tenenet sau Tjenenet) - Zeița berii, a berăriilor și a nașterii. Numele ei provine de la „tenemu” care înseamnă „bere”. Ea a fost partenera zeului Montu și asociată cu Meskhenet ca zeiță a nașterilor regale. Ea era zeița patronă a berăriilor.

Tetrads - Era reprezentarea deplinătății, a întregului complet, uneori corespundea celor patru puncte cardinale ale busolei și era cel mai bine reprezentat de cei patru fii ai lui Horus. Echilibrul a fost un concept important pentru egiptenii antici, iar numerele doi, patru și opt figurează în mod semnificativ în reprezentările zeităților (la fel ca trei, șase și nouă). Fiecare zeu masculin are un omolog feminin sau un aspect feminin, cele patru zeițe Isis, Neith, Nephthys și Serket veghează asupra celor Patru Fii ai lui Horus, iar Ogdoada era gruparea celor opt zei ai substanțelor creativității.

Thoth - Zeul scrisului și al înțelepciunii, al adevărului și al integrității, a fost una dintre cele mai importante zeități din panteonul Egiptean. Acesta a fost venerat din timpul perioadei predinastice (c. 6000-3150 î.Hr.) până la dinastia Ptolemaică, ultima dinastie care a condus Egiptul (323-30 î.Hr.). Probabil, a fost inițial un zeu lunar, fiul lui Atum (Ra), dar textele ulterioare îl reprezintă ca fiul lui Horus. Thoth este descris în unele texte ca un babuin, dar mai ales ca un bărbat cu cap de ibis ținând un instrument de scris. El este creditat cu inventarea scrisului și a fost păstrătorul arhivelor zeilor. Era cunoscut drept „Stăpânul Timpului” și „Socotitorul Anilor” pentru că a marcat trecerea timpului și, prin magia puternică a cunoașterii sale divine a cuvintelor, i-a oferit regelui o domnie lungă pentru a putea menține ordinea pe pământ. El era zeul patron al bibliotecilor și al scribilor. În fiecare poveste spusă despre el, Thoth este prietenul divin și binefăcătorul umanității care a dat oamenilor înțelegere prin darul cuvântului scris. El apare într-o poveste ca un joc de noroc pentru cele cinci zile necesare pentru ca Nut să dea naștere Primilor Cinci Zei iar în alte tradiții ca mijlocitor între zei și purtător de mesaje. În viața de apoi, el stă alături de Osiris și ține evidența în Sala Adevărului la ritualul cântăririi inimii. Consoarta lui era Seshat, fiica sau soția lui, care era omologul său feminin și, de asemenea, zeița patronă a bibliotecilor și cărților.

Tjenenyet - O zeiță protectoare din timpul dinastiei a XII-a (1991-1802 î.Hr.), care cel mai probabil a fost venerată cu mult mai înainte. Ea a fost consoarta zeului Montu și era adorată în primul rând la Hermonthis (Armant) lângă Teba.

Tree Goddesses (Zeițele copacilor) - Au fost un număr de zeițe egiptene, foarte populare, asociate cu copacii, în special Isis, Hathor și Nut. Zeii masculini erau uneori asociați cu o anumită specie de copac, ce apar doar în mituri sau imagini specifice. Hathor a fost asociată cu arborele sicomor și cunoscută sub numele de „Doamna sicomorilor”, de asemenea Isis a fost legată de acest copac. Practica de a îngropa un cadavru într-un sicriu de lemn era considerată a fi o întoarcere a defunctului în pântecele Zeiței Mame.

Triade - Grupuri importante de cîte trei zeități, de obicei tată-zeu, mamă-zeu și copil-zeu, două dintre cele mai cunoscute fiind Triada Tebană a lui Amon, Mut și Khons și Triada Abydos a lui Osiris, Isis și Horus. Există și exemple de alte triade care nu au urmat acest model, cum ar fi Triada Amon-Ra-Ptah, unde toți cei trei zei reprezentau aceeași putere cerească (soarele). Triadele pot fi văzute și în reprezentările vieții de apoi în care zeii cu cap de berbec, leu și șacal sunt grupați în aceiași triadă.

Tutu - Un zeu protector cunoscut sub numele de „Cel Care Ține Dușmanii la Distanță”, adorat în ultima parte a istoriei Egiptului antic. El alunga demonii și magia neagră și era înfățișat ca un leu care pășește având cap de bărbat, aripi mari și un șarpe în loc de coadă.

U

Uat-Ur - Era personificarea Mării Mediteranene. Vezi Wadj-Wer.

Uajyt (Wadjet sau Uto) - Era asociat cu Nekhbet, o zeiță protectoare a Egiptului de Jos. Este înfățișată ca un șarpe cu cap de femeie. Uajyt era un aspect al lui Wadjet, sora lui Nekhbet ce apare în iconografia de mai tîrziu din Egiptul de Jos.

Unut (Wenet sau Wenut) - O zeiță protectoare adorată la Hermopolis și cunoscută sub numele de „Cea Rapidă”. Ea a fost reprezentată ca o femeie cu cap de iepure sau un șarpe cu cap de iepure și este adesea denumită „Zeița Iepure”. Era asociată cu zeul Wenenu, înfățișat ca un bărbat cu cap de iepure, care era un aspect al lui Osiris sau uneori al lui Ra. Ea este cunoscută în primul rând din amuletele care îi aveau gravată imaginea.

V

Vârf - Zeu cunoscut sub numele de „Înălțimea Vestului”, personificarea celui mai înalt vârf al cărui stânci umbreau Valea Regilor și era venerat de muncitorii de la Deir el-Medina ca forță protectoare.

W

Wadjet - O mare zeiță protectoare și patronă a Egiptului de Jos, a fost una dintre cele mai vechi zeități din panteonul egiptean, reprezentată ca o cobra în creștere care a devenit simbolul regelui (uraeus). Ea era, de asemenea, menționată ca Uajyt în forma ei agresivă și a fost contrabalansarea pentru sora ei maternă Nekhbet. Wadjet a fost venerată ca o zeiță importantă în perioada predinastică (c. 6000-3150 î.e.n.) și în perioada dinastică timpurie (c. 3150-2613 î.e.n.). A fost zeitatea supremă a Egiptului de Jos reprezentată frecvent împreună cu Nekhbet care simboliza Egiptul de Sus. Era fiica lui Ra și una dintre zeițele prezentate în poveștile despre Ochiul lui Ra. În zorii creației, ea a fost trimisă de Ra, ca ochiul lui, să-i găsească pe Shu și Tefnut când au fost trimiși să creeze lumea. Ea a plantat primele fire de papirus, a așezat câmpurile de papirus în mlaștinile Deltei Nilului și a ajutat-o ​​pe Isis să-l ridice pe Horus atunci când se ascundeau de Set. Printre alte titluri care le mai avea se numără Weret-Hekau, care înseamnă „Marele magician” și era invocată în mod regulat pentru protecție împotriva demonilor, ghinionului sau fantome.

Wadj-Wer (Uat-Ur) - Era personificarea Mării Mediterane al cărei nume înseamnă „Marele Verde”. Studiile recente au schimbat viziunea tradițională asupra acestui zeu, conform acestor studii se crede că el personifica lacurile, mlaștinile și lagunele din regiunea Deltei Nilului din apropierea Mediteranei. Wilkinson menționează inscripții care fac referire la „traversarea marelui verde” pe jos, ceea ce ar indica o traversare terestră prin regiunea Deltei în loc de mare. El era adorat încă din Vechiul Regat (c. 2613-2181 î.Hr.) și a continuat să fie menționat pe tot parcursul istoriei Egiptului antic, în special prin intermediul amuletelor protectoare și inscripțiile de pe morminte.

Waset (Wosret) - O zeiță protectoare a orașului Teba al cărei nume înseamnă „Femeia Puternică”. Ea era personificarea orașului, cunoscut și sub numele de „Waset”. Waset a fost inițial un aspect al lui zeului Hathor, dar era mentionată cu caracteristici personale și iconografie distinctă până în timpul Regatului de Mijloc (c. 2040-1782 î.Hr.). Este înfățișată ca o femeie care ține sceptrul Was și ankh și un toiag împodobit cu panglici, dar este prezentată și cu un arc și săgeți și un topor ce reprezenta puterea militară a Tebei.

Weneg - Era un zeu protector la care sa făcut referire pentru prima dată în perioada Vechiului Regat (c. 2613-2181 î.Hr.) care susținea cerul și menținea ordinea între cer și pământ. El este strâns asociat cu conceptul ma'at și cu zeița Ma'at care personifica armonia prin faptul că a servit ca un mediator just între zei în disputele lor.

Wenenu - Un zeu protector, era un aspect al lui Osiris sau uneori al lui Ra, consoarta lui Unut. El este descris ca un om cu cap de iepure.

Wepset - O zeiță protectoare al cărei nume înseamnă „Cea care Arde” și care distruge dușmanii lui Osiris. Ea este de obicei reprezentată ca un șarpe, dar mai târziu ea apare ca o femeie care poartă uraeus cu coarne și discul solar deasupra capului. De asemena, o mai întâlnim și în poveștile despre Ochiul lui Ra și este una dintre personificările motivului Zeiței Îndepărtate în care Ochiul lui Ra se îndepărtează de zeu și este înapoiat sau se întoarce singur, aducând transformare.

Wepwawet (Wepiu sau Wepuaut) - A fost unul dintre cei mai vechi zei ai Egiptului și cea mai veche reprezentare a unui zeu șacal, anterioară lui Anubis, cu care este adesea confundat. Numele său înseamnă „Deschizătorul Căilor” iar acest aspect a fost interpretat ca fiind deschiderea drumului de către rege în luptă, deschiderea drumului către viața de apoi și deschiderea drumului la nașterea cuiva. El este înfățișat pe Paleta Narmer (c. 3150 î.Hr.) și este asociat cu Wadjet. În cele din urmă, a devenit strâns asociat cu Horus și ca manifestare Wepwawet-Ra, cu zeul soarelui Ra. El este înfățișat ca un șacal, uneori purtând o eșarfă cu un șoim în față.

Werethekau (Weret-Hekau) - Era o importantă zeiță protectoare sau, mai des folosit, un epitet aplicat altor zeități feminine, precum Isis. Numele înseamnă „Marea Magiciană” și este asociat cu uraeus și coroana Egiptului de Jos. Wadjet este cunoscut sub numele de Weret-Hekau, la fel ca Isis, dar numele pare să fi desemnat și o zeiță specifică a protecției, descrisă ca un șarpe care crește, deși acesta ar putea fi pur și simplu Wadjet în forma ei agresivă.

Y

Yah - vezi Iah.

Yam - Zeul fenician al mării care s-a luptat cu zeul Baal pentru controlul lumii. Se pare că a intrat în panteonul egiptean prin intermediul negustorilor și și-a găsit un loc în mitologia egipteană prin poveștile bătăliilor sale cu Set. El era personificarea mării furioase și era foarte de temut. Nu i s-a ridicat vreodată temple, dar este menționat în unele manuscrise ceea ce indică că exista o preocupare pentru navigatorii care se pare că purtau amulete cu imaginea lui pentru protecție.

Z

Zenenet - Un alt nume purtat de Isis în orașul Hermonthis (Armant în zilele noastre) aproape de Thebes.